29.10.2013
EN
Official Journal of the European Union
L 287/63
COUNCIL REGULATION (EU) No 1024/2013
of 15 October 2013
conferring specific tasks on the European Central Bank concerning policies relating to the prudential supervision of credit institutions
THE COUNCIL OF THE EUROPEAN UNION,
Having regard to the Treaty on the Functioning of the European Union, and in particular Article 127(6) thereof,
Having regard to the proposal from the European Commission,
After transmission of the draft legislative act to the national parliaments,
Having regard to the opinion of the European Parliament,
Having regard to the opinion of the European Central Bank,
Acting in accordance with a special legislative procedure,
Whereas:
(1)
Over the past decades, the Union has made considerable progress in creating an internal market for banking services.
Consequently, in many Member States, banking groups with their headquarters established in other Member States hold a significant market share, and credit institutions have geographically diversified their business, within both the euro area and non-euro area.
(2)
The present financial and economic crisis has shown that the integrity of the single currency and the internal market may be threatened by the fragmentation of the financial sector.
It is therefore essential to intensify the integration of banking supervision in order to bolster the Union, restore financial stability and lay the basis for economic recovery.
(3)
Maintaining and deepening the internal market for banking services is essential in order to foster economic growth in the Union and adequate funding of the real economy.
However this proves increasingly challenging.
Evidence shows that the integration of banking markets in the Union is coming to a halt.
(4)
At the same time, in addition to the adoption of an enhanced Union regulatory framework, supervisors must step up their supervisory scrutiny to take account of the lessons of the financial crisis in recent years, and be able to oversee highly complex and inter-connected markets and institutions.
(5)
Competence for supervision of individual credit institutions in the Union remains mostly at national level.
Coordination between supervisors is vital but the crisis has shown that mere coordination is not enough, in particular in the context of a single currency.
In order to preserve financial stability in the Union and increase the positive effects of market integration on growth and welfare, integration of supervisory responsibilities should therefore be enhanced.
This is particularly important to ensure a smooth and sound overview over an entire banking group and its overall health and would reduce the risk of different interpretations and contradictory decisions on the individual entity level.
(6)
The stability of credit institutions is in many instances still closely linked to the Member State in which they are established.
Doubts about the sustainability of public debt, economic growth prospects, and the viability of credit institutions have been creating negative, mutually reinforcing market trends.
This may lead to risks to the viability of some credit institutions and to the stability of the financial system in the euro area and the Union as a whole, and may impose a heavy burden for already strained public finances of the Member States concerned.
(7)
The European Supervisory Authority (European Banking Authority) (EBA), established in 2011 by Regulation (EU) No 1093/2010 of the European Parliament and of the Council of 24 November 2010 establishing a European Supervisory Authority (European Banking Authority), (1), and the European System of Financial Supervision (ESFS) established by Article 2 of that Regulation, and Article 2 of Regulation (EU) No 1094/2010 of the European Parliament and of the Council of 24 November 2010 establishing a European Supervisory Authority (European Insurance and Occupational Pensions Authority) (2) (EIOPA) and Article 2 of Regulation (EU) No 1095/2010 of the European Parliament and of the Council of 24 November 2010 establishing a European Supervisory Authority (European Securities and Markets Authority) (3) (ESMA) have significantly improved cooperation between banking supervisors within the Union.
EBA is making important contributions to the creation of a single rulebook for financial services in the Union, and has been crucial in implementing in a consistent way the recapitalisation agreed by the euro Summit of 26 October 2011 of major Union credit institutions, consistent with the guidelines and conditions relating to State aid adopted by the Commission.
(8)
The European Parliament has called on various occasions for a European body to be directly responsible for certain supervisory tasks over financial institutions, starting with its resolutions of 13 April 2000 on the Commission communication on implementing the framework for financial markets: Action Plan (4) and of 21 November 2002 on prudential supervision rules in the European Union (5).
(9)
The European Council conclusions of 29 June 2012 invited the President of the European Council to develop a road map for the achievement of a genuine economic and monetary union.
On the same day, the euro Summit pointed out that when an effective single supervisory mechanism is established involving the European Central Bank (ECB) for banks in the euro area, the European Stability Mechanism (ESM) could, following a regular decision, have the possibility to recapitalise banks directly which would rely on appropriate conditionality, including compliance with State aid rules.
(10)
The European Council on 19 October 2012 concluded that the process towards deeper economic and monetary union should build on the Union institutional and legal framework and be characterised by openness and transparency towards Member States whose currency is not the euro and by respect for the integrity of the internal market.
The integrated financial framework will have a single supervisory mechanism which will be open to the extent possible to all Member States wishing to participate.
(11)
A banking union should therefore be set up in the Union, underpinned by a comprehensive and detailed single rulebook for financial services for the internal market as a whole and composed of a single supervisory mechanism and new frameworks for deposit insurance and resolution.
In view of the close links and interactions between Member States whose currency is the euro, the banking union should apply at least to all euro area Member States.
With a view to maintaining and deepening the internal market, and to the extent that this is institutionally possible, the banking union should also be open to the participation of other Member States.
(12)
As a first step towards a banking union, a single supervisory mechanism should ensure that the Union’s policy relating to the prudential supervision of credit institutions is implemented in a coherent and effective manner, that the single rulebook for financial services is applied in the same manner to credit institutions in all Member States concerned, and that those credit institutions are subject to supervision of the highest quality, unfettered by other, non-prudential considerations.
In particular, the Single Supervisory Mechanism (SSM) should be consistent with the functioning of the internal market for financial services and with the free movement of capital.
A single supervisory mechanism is the basis for the next steps towards the banking union.
This reflects the principle that the ESM will, following a regular decision, have the possibility to recapitalise banks directly when an effective single supervisory mechanism is established.
The European Council noted in its conclusions of 13/14 December 2012 that ‘In a context where banking supervision is effectively moved to a single supervisory mechanism, a single resolution mechanism will be required, with the necessary powers to ensure that any bank in participating Member States can be resolved with the appropriate tools’ and that ‘the single resolution mechanism should be based on contributions by the financial sector itself and include appropriate and effective backstop arrangements’.
(13)
As the euro area’s central bank with extensive expertise in macroeconomic and financial stability issues, the ECB is well placed to carry out clearly defined supervisory tasks with a focus on protecting the stability of the financial system of the Union.
Indeed many Member States’ central banks are already responsible for banking supervision.
Specific tasks should therefore be conferred on the ECB concerning policies relating to the supervision of credit institutions within the participating Member States.
(14)
The ECB and the competent authorities of Member States that are not participating Member States (‘non-participating Member States’) should conclude a memorandum of understanding describing in general terms how they will cooperate with one another in the performance of their supervisory tasks under Union law in relation to the financial institutions referred to in this Regulation.
The memorandum of understanding could, inter alia, clarify the consultation relating to decisions of the ECB having effect on subsidiaries or branches established in the non-participating Member State whose parent undertaking is established in a participating Member State, and the cooperation in emergency situations, including early warning mechanisms in accordance with the procedures set out in relevant Union law.
The memorandum should be reviewed on a regular basis.
(15)
Specific supervisory tasks which are crucial to ensure a coherent and effective implementation of the Union’s policy relating to the prudential supervision of credit institutions should be conferred on the ECB, while other tasks should remain with national authorities.
The ECB’s tasks should include measures taken in pursuance of macroprudential stability, subject to specific arrangements reflecting the role of national authorities.
(16)
The safety and soundness of large credit institutions is essential to ensure the stability of the financial system.
However, recent experience shows that smaller credit institutions can also pose a threat to financial stability.
Therefore, the ECB should be able to exercise supervisory tasks in relation to all credit institutions authorised in, and branches established in, participating Member States.
(17)
When carrying out the tasks conferred on it, and without prejudice to the objective to ensure the safety and soundness of credit institutions, the ECB should have full regard to the diversity of credit institutions and their size and business models, as well as the systemic benefits of diversity in the banking industry of the Union.
(18)
The exercise of the ECB’s tasks should contribute in particular to ensure that credit institutions fully internalise all costs caused by their activities so as to avoid moral hazard and the excessive risk taking arising from it.
It should take full account of the relevant macroeconomic conditions in Member States, in particular the stability of the supply of credit and facilitation of productive activities for the economy at large.
(19)
Nothing in this Regulation should be understood as changing the accounting framework applicable pursuant to other acts of Union and national law.
(20)
Prior authorisation for taking up the business of credit institutions is a key prudential technique to ensure that only operators with a sound economic basis, an organisation capable of dealing with the specific risks inherent to deposit taking and credit provision, and suitable directors carry out those activities.
The ECB should therefore have the task of authorising credit institutions that are to be established in a participating Member State and should be responsible for the withdrawal of authorisations, subject to specific arrangements reflecting the role of national authorities.
(21)
In addition to the conditions set out in Union law for the authorisation of credit institutions and the cases for withdrawal of such authorisations, Member States may currently provide for further conditions for authorisation and cases for withdrawal of authorisation.
The ECB should therefore carry out its task with regard to authorisation of credit institutions and withdrawal of the authorisation in case of non-compliance with national law on a proposal by the relevant national competent authority, which assesses compliance with the relevant conditions laid down in national law.
(22)
An assessment of the suitability of any new owner prior to the purchase of a significant stake in a credit institution is an indispensable tool for ensuring the continuous suitability and financial soundness of credit institutions’ owners.
The ECB as a Union institution is well placed to carry out such an assessment without imposing undue restrictions on the internal market.
The ECB should have the task of assessing the acquisition and disposal of significant holdings in credit institutions, except in the context of bank resolution.
(23)
Compliance with Union rules requiring credit institutions to hold certain levels of capital against risks inherent to the business of credit institutions, to limit the size of exposures to individual counterparties, to publicly disclose information on credit institutions’ financial situation, to dispose of sufficient liquid assets to withstand situations of market stress, and to limit leverage is a prerequisite for credit institutions’ prudential soundness.
The ECB should have the task of ensuring compliance with those rules, including in particular by granting approvals, permissions, derogations, or exemptions foreseen for the purposes of those rules.
(24)
Additional capital buffers, including a capital conservation buffer, a countercyclical capital buffer to ensure that credit institutions accumulate, during periods of economic growth, a sufficient capital base to absorb losses in stressed periods, global and other systemic institution buffers, and other measures aimed at addressing systemic or macroprudential risk, are key prudential tools.
In order to ensure full coordination, where national competent authorities or national designated authorities impose such measures, the ECB should be duly notified.
Moreover, where necessary the ECB should be able to apply higher requirements and more stringent measures, subject to close coordination with national authorities.
The provisions in this Regulation on measures aimed at addressing systemic or macroprudential risk are without prejudice to any coordination procedures provided for in other acts of Union law.
National competent authorities or national designated authorities and the ECB shall act in respect of any coordination procedure provided for in such acts after having followed the procedures provided for in this Regulation.
(25)
The safety and soundness of a credit institution depend also on the allocation of adequate internal capital, having regard to the risks to which it may be exposed, and on the availability of appropriate internal organisation structures and corporate governance arrangements.
The ECB should therefore have the task of applying requirements ensuring that credit institutions in the participating Member States have in place robust governance arrangements, processes and mechanisms, including strategies and processes for assessing and maintaining the adequacy of their internal capital.
In case of deficiencies it should also have the task of imposing appropriate measures including specific additional own funds requirements, specific disclosure requirements, and specific liquidity requirements.
(26)
Risks for the safety and soundness of a credit institution can arise both at the level of an individual credit institution and at the level of a banking group or of a financial conglomerate.
Specific supervisory arrangements to mitigate those risks are important to ensure the safety and soundness of credit institutions.
In addition to supervision of individual credit institutions, the ECB’s tasks should include supervision at the consolidated level, supplementary supervision, supervision of financial holding companies and supervision of mixed financial holding companies, excluding the supervision of insurance undertakings.
(27)
In order to preserve financial stability, the deterioration of an institution’s financial and economic situation must be remedied at an early stage.
The ECB should have the task of carrying out early intervention actions as laid down in relevant Union law.
It should however coordinate its early intervention action with the relevant resolution authorities.
As long as national authorities remain competent to resolve credit institutions, the ECB should, moreover, coordinate appropriately with the national authorities concerned to ensure a common understanding about respective responsibilities in case of crises, in particular in the context of the cross-border crisis management groups and the future resolution colleges established for those purposes.
(28)
Supervisory tasks not conferred on the ECB should remain with the national authorities.
Those tasks should include the power to receive notifications from credit institutions in relation to the right of establishment and the free provision of services, to supervise bodies which are not covered by the definition of credit institutions under Union law but which are supervised as credit institutions under national law, to supervise credit institutions from third countries establishing a branch or providing cross-border services in the Union, to supervise payments services, to carry out day-to-day verifications of credit institutions, to carry out the function of competent authorities over credit institutions in relation to markets in financial instruments, the prevention of the use of the financial system for the purpose of money laundering and terrorist financing and consumer protection.
(29)
The ECB should cooperate, as appropriate, fully with the national authorities which are competent to ensure a high level of consumer protection and the fight against money laundering.
(30)
The ECB should carry out the tasks conferred on it with a view to ensuring the safety and soundness of credit institutions and the stability of the financial system of the Union as well as of individual participating Member States and the unity and integrity of the internal market, thereby ensuring also the protection of depositors and improving the functioning of the internal market, in accordance with the single rulebook for financial services in the Union.
In particular the ECB should duly take into account the principles of equality and non-discrimination.
(31)
The conferral of supervisory tasks on the ECB should be consistent with the framework of the ESFS and its underlying objective to develop the single rulebook and enhance convergence of supervisory practices across the whole Union.
Cooperation between the banking supervisors and the supervisors of insurance and securities markets is important to deal with issues of joint interest and to ensure proper supervision of credit institutions operating also in the insurance and securities sectors.
The ECB should therefore be required to cooperate closely with EBA, ESMA and EIOPA, the European Systemic Risk Board (ESRB), and the other authorities which form part of the ESFS.
The ECB should carry out its tasks in accordance with the provisions of this Regulation and without prejudice to the competence and the tasks of the other participants within the ESFS.
It should also be required to cooperate with relevant resolution authorities and facilities financing direct or indirect public financial assistance.
(32)
The ECB should carry out its tasks subject to and in compliance with relevant Union law including the whole of primary and secondary Union law, Commission decisions in the area of State aid, competition rules and merger control and the single rulebook applying to all Member States.
EBA is entrusted with developing draft technical standards and guidelines and recommendations ensuring supervisory convergence and consistency of supervisory outcomes within the Union.
The ECB should not replace the exercise of those tasks by EBA, and should therefore exercise powers to adopt regulations in accordance with Article 132 of the Treaty on the Functioning of the European Union (TFEU) and in compliance with Union acts adopted by the Commission on the basis of drafts developed by EBA and subject to Article 16 of Regulation (EU) No 1093/2010.
(33)
Where necessary the ECB should enter into memoranda of understanding with competent authorities responsible for markets in financial instruments describing in general terms how they will cooperate with one another in the performance of their supervisory tasks under Union law in relation to financial institutions referred to in this Regulation.
Such memoranda should be made available to the European Parliament, to the Council and to the competent authorities of all Member States.
(34)
For the carrying out of its tasks and the exercise of its supervisory powers, the ECB should apply the material rules relating to the prudential supervision of credit institutions.
Those rules are composed of the relevant Union law, in particular directly applicable Regulations or Directives, such as those on capital requirements for credit institutions and on financial conglomerates.
Where the material rules relating to the prudential supervision of credit institutions are laid down in Directives, the ECB should apply the national legislation transposing those Directives.
Where the relevant Union law is composed of Regulations and in areas where, on the date of entry into force of this Regulation, those Regulations explicitly grant options for Member States, the ECB should also apply the national legislation exercising such options.
Such options should be construed as excluding options available only to competent or designated authorities.
This is without prejudice to the principle of the primacy of Union law.
It follows that the ECB should, when adopting guidelines or recommendations or when taking decisions, base itself on, and act in accordance with, the relevant binding Union law.
(35)
Within the scope of the tasks conferred on the ECB, national law confers on national competent authorities certain powers which are currently not required by Union law, including certain early intervention and precautionary powers.
The ECB should be able to require national authorities in the participating Member States to make use of those powers in order to ensure the performance of full and effective supervision within the SSM.
(36)
In order to ensure that supervisory rules and decisions are applied by credit institutions, financial holding companies and mixed financial holding companies, effective, proportionate and dissuasive penalties should be imposed in case of a breach.
In accordance with Article 132(3) TFEU and Council Regulation (EC) No 2532/98 of 23 November 1998 concerning the powers of the European Central Bank to impose sanctions (6), the ECB is entitled to impose fines or periodic penalty payments on undertakings for failure to comply with obligations under its regulations and decisions.
Moreover, in order to enable the ECB to effectively carry out its tasks relating to the enforcement of supervisory rules set out in directly applicable Union law, the ECB should be empowered to impose pecuniary penalties on credit institutions, financial holding companies and mixed financial holding companies for breaches of such rules.
National authorities should remain able to apply penalties in case of failure to comply with obligations stemming from national law transposing Union Directives.
Where the ECB considers it appropriate for the fulfilment of its tasks that a penalty is applied for such breaches, it should be able to refer the matter to national competent authorities for those purposes.
(37)
National supervisors have important and long-established expertise in the supervision of credit institutions within their territory and their economic, organisational and cultural specificities.
They have established a large body of dedicated and highly qualified staff for those purposes.
Therefore, in order to ensure high-quality, Union-wide supervision, national competent authorities should be responsible for assisting the ECB in the preparation and implementation of any acts relating to the exercise of the ECB supervisory tasks.
This should include, in particular, the ongoing day-to-day assessment of a credit institution’s situation and related on-site verifications.
(38)
The criteria laid down in this Regulation defining the scope of institutions that are less significant should be applied at the highest level of consolidation within participating Member States based on consolidated data.
Where the ECB carries out the tasks conferred on it by this Regulation with regard to a group of credit institutions that is not less significant on a consolidated basis, it should carry out those tasks on a consolidated basis with regard to the group of credit institutions and on an individual basis with regard to the banking subsidiaries and branches of that group established in participating Member States.
(39)
The criteria laid down in this Regulation defining the scope of institutions that are less significant should be specified in a framework adopted and published by the ECB in consultation with national competent authorities.
On that basis, the ECB should be responsible to apply those criteria and verify, through its own calculations, whether those criteria are met.
The ECB’s request for information to perform its calculation should not force the institutions to apply accounting frameworks differing from those applicable to them pursuant to other acts of Union and national law.
(40)
Where a credit institution has been considered significant or less significant, that assessment should generally not be modified more often than once every 12 months, except if there are structural changes in the banking groups, such as mergers or divestitures.
(41)
When deciding, following a notification by a national competent authority, whether an institution is of significant relevance with regard to the domestic economy and should therefore be supervised by the ECB, the ECB should take into account all relevant circumstances, including level-playing field considerations.
(42)
As regards the supervision of cross-border credit institutions active both inside and outside the euro area the ECB should cooperate closely with the competent authorities of non-participating Member States.
As a competent authority the ECB should be subject to the related obligations to cooperate and exchange information under Union law and should participate fully in the colleges of supervisors.
In addition, since the exercise of supervisory tasks by a Union institution brings about clear benefits in terms of financial stability and sustainable market integration, Member States whose currency is not the euro should therefore also have the possibility to participate in the SSM.
However, it is a necessary pre-condition for an effective exercise of supervisory tasks, that supervisory decisions are implemented fully and without delay.
Member States wishing to participate in the SSM should therefore undertake to ensure that their national competent authorities will abide by and adopt any measure in relation to credit institutions requested by the ECB.
The ECB should be able to establish a close cooperation with the competent authorities of a Member State whose currency is not the euro.
It should be obliged to establish the cooperation where the conditions set out in this Regulation are met.
(43)
Taking into account that participating Member States whose currency is not the euro are not present in the Governing Council for as long as they have not adopted the euro in accordance with the TFEU, and they cannot fully benefit from other mechanisms provided for Member States whose currency is the euro, additional safeguards in the decision-making process are provided for in this Regulation.
However, those safeguards, in particular the possibility of the participating Member States whose currency is not the euro to request the immediate termination of the close cooperation after informing the Governing Council of its reasoned disagreement with a draft decision of the Supervisory Board, should be used in duly justified, exceptional cases.
They should only be used as long as those specific circumstances apply.
The safeguards are due to the specific circumstances in which participating Member States whose currency is not the euro are under this Regulation, since they are not present in the Governing Council and cannot fully benefit from other mechanisms provided for Member States whose currency is the euro.
Therefore, the safeguards cannot and should not be construed as a precedent for other areas of Union policy.
(44)
Nothing in this Regulation should alter in any way the current framework regulating the change of legal form of subsidiaries or branches and the application of such framework, or be understood or applied as providing incentives in favour of such change.
In this respect, the responsibility of competent authorities of non-participating Member States should be fully respected, so that those authorities continue to enjoy sufficient supervisory tools and powers over credit institutions operating in their territory in order to have the capacity to fulfil this responsibility and effectively safeguard financial stability and public interest.
Moreover, in order to assist those competent authorities in fulfilling their responsibilities, timely information on a change of legal form of subsidiaries or branches should be provided to depositors and to the competent authorities.
(45)
In order to carry out its tasks, the ECB should have appropriate supervisory powers.
Union law on the prudential supervision of credit institutions provides for certain powers to be conferred on competent authorities designated by the Member States for those purposes.
To the extent that those powers fall within the scope of the supervisory tasks conferred on the ECB, for participating Member States the ECB should be considered the competent authority and should have the powers conferred on competent authorities by Union law.
This includes powers conferred by those acts on the competent authorities of the home and the host Member States and the powers conferred on designated authorities.
(46)
The ECB should have the supervisory power to remove a member of a management body in accordance with this Regulation.
(47)
In order to carry out its tasks effectively, the ECB should be able to require all necessary information, and to conduct investigations and on-site inspections, where appropriate in cooperation with national competent authorities.
The ECB and the national competent authorities should have access to the same information without credit institutions being subject to double reporting requirements.
(48)
Legal profession privilege is a fundamental principle of Union law, protecting the confidentiality of communications between natural or legal persons and their advisors, in accordance with the conditions laid down in the case-law of the Court of Justice of the European Union (CJEU).
(49)
When the ECB needs to require information from a person established in a non-participating Member State but belonging to a credit institution, financial holding company or mixed financial holding company established in a participating Member State, or to which such credit institution, financial holding company or mixed financial holding company has outsourced operational functions or activities, and when such requirements will not apply and will not be enforceable in the non-participating Member State, the ECB should coordinate with the competent authority in the non-participating Member State concerned.
(50)
This Regulation does not affect the application of the rules established by Articles 34 and 42 of Protocol No 4 on the statute of the European System of Central Banks and of the European Central Bank, attached to the Treaty on European Union (TEU) and to the TFEU (‘Statute of the ESCB and of the ECB’).
The acts adopted by the ECB under this Regulation should not create any rights or impose any obligations in non-participating Member States, except where such acts are in accordance with relevant Union law, in accordance with that Protocol and with Protocol No 15 on certain provisions related to the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, attached to the TEU and to the TFEU.
(51)
Where credit institutions exercise their right of establishment or to provide services in another Member State, or where several entities in a group are established in different Member States, Union law provides for specific procedures and for attribution of competences between the Member States concerned.
To the extent that the ECB takes over certain supervisory tasks for all participating Member States, those procedures and attributions should not apply to the exercise of the right of establishment or to provide services in another participating Member State.
(52)
When carrying out its tasks under this Regulation and when requesting assistance from national competent authorities, the ECB should have due regard to a fair balance between the involvement of all national competent authorities involved, in line with the responsibilities set out in applicable Union law for solo supervision and for supervision on a sub-consolidated basis and on a consolidated basis.
(53)
Nothing in this Regulation should be understood as conferring on the ECB the power to impose penalties on natural or legal persons other than credit institutions, financial holding companies or mixed financial holding companies, without prejudice to the ECB’s power to require national competent authorities to act in order to ensure that appropriate penalties are imposed.
(54)
As established by the Treaties, the ECB is an institution of the Union as a whole.
It should be bound in its decision-making procedures by Union rules and general principles on due process and transparency.
The right of the addressees of the ECB’s decisions to be heard should be fully respected as well as their right to request a review of the decisions of the ECB according to the rules set out in this Regulation.
(55)
The conferral of supervisory tasks implies a significant responsibility for the ECB to safeguard financial stability in the Union, and to use its supervisory powers in the most effective and proportionate way.
Any shift of supervisory powers from the Member State to the Union level should be balanced by appropriate transparency and accountability requirements.
The ECB should therefore be accountable for the exercise of those tasks towards the European Parliament and the Council as democratically legitimised institutions representing the citizens of the Union and the Member States.
That should include regular reporting, and responding to questions by the European Parliament in accordance with its Rules of Procedure, and by the euro Group in accordance with its procedures.
Any reporting obligations should be subject to the relevant professional secrecy requirements.
(56)
The ECB should also forward the reports, which it addresses to the European Parliament and to the Council, to the national parliaments of the participating Member States.
National parliaments of the participating Member States should be able to address any observations or questions to the ECB on the performance of its supervisory tasks, to which the ECB may reply.
The internal rules of those national parliaments should take into account details of the relevant procedures and arrangements for addressing the observations and questions to the ECB.
In this context particular attention should be attached to observations or questions related to the withdrawal of authorisations of credit institutions in respect of which actions necessary for resolution or to maintain financial stability have been taken by national authorities in accordance with the procedure set out in this Regulation.
The national parliament of a participating Member State should also be able to invite the Chair or a representative of the Supervisory Board to participate in an exchange of views in relation to the supervision of credit institutions in that Member State together with a representative of the national competent authority.
This role for national parliaments is appropriate given the potential impact that supervisory measures may have on public finances, credit institutions, their customers and employees, and the markets in the participating Member States.
Where national competent authorities take action under this Regulation, accountability arrangements provided for under national law should continue to apply.
(57)
This Regulation is without prejudice to the right of the European Parliament to set up a temporary Committee of Inquiry to investigate alleged contraventions or maladministration in the implementation of Union law pursuant to Article 226 TFEU or to the exercise of its functions of political control as laid down in the Treaties, including the right for the European Parliament to take a position or adopt a resolution on matters which it considers appropriate.
(58)
In its action, the ECB should comply with the principles of due process and transparency.
(59)
The regulation referred to in Article 15(3) TFEU should determine detailed rules enabling access to documents held by the ECB resulting from the carrying out of supervisory tasks, in accordance with the TFEU.
(60)
Pursuant to Article 263 TFEU, the CJEU is to review the legality of acts of, inter alia, the ECB, other than recommendations and opinions, intended to produce legal effects vis-à-vis third parties.
(61)
In accordance with Article 340 TFEU, the ECB should, in accordance with the general principles common to the laws of the Member States, make good any damage caused by it or by its servants in the performance of their duties.
This should be without prejudice to the liability of national competent authorities to make good any damage caused by them or by their servants in the performance of their duties in accordance with national legislation.
(62)
Council Regulation No 1 determining the languages to be used by the European Economic Community (7) applies to the ECB by virtue of Article 342 TFEU.
(63)
When determining whether the right of access to the file by persons concerned should be limited, the ECB should respect the fundamental rights and observe the principles recognised in the Charter of Fundamental Rights of the European Union, in particular the right to an effective remedy and to a fair trial.
(64)
The ECB should provide natural and legal persons with the possibility to request a review of decisions taken under the powers conferred on it by this Regulation and addressed to them, or which are of direct and individual concern to them.
The scope of the review should pertain to the procedural and substantive conformity with this regulation of such decisions while respecting the margin of discretion left to the ECB to decide on the opportunity to take those decisions.
For that purpose, and for reasons of procedural economy, the ECB should establish an administrative board of review to carry out such internal review.
To compose the board, the Governing Council of the ECB should appoint individuals of a high repute.
In making its decision, the Governing Council should, to the extent possible, ensure an appropriate geographical and gender balance across the Member States.
The procedure laid down for the review should provide for the Supervisory Board to reconsider its former draft decision as appropriate.
(65)
The ECB is responsible for carrying out monetary policy functions with a view to maintaining price stability in accordance with Article 127(1) TFEU.
The exercise of supervisory tasks has the objective to protect the safety and soundness of credit institutions and the stability of the financial system.
They should therefore be carried out in full separation, in order to avoid conflicts of interests and to ensure that each function is exercised in accordance with the applicable objectives.
The ECB should be able to ensure that the Governing Council operates in a completely differentiated manner as regards monetary and supervisory functions.
Such differentiation should at least include strictly separated meetings and agendas.
(66)
Organisational separation of staff should concern all services needed for independent monetary policy purposes and should ensure that the exercise of the tasks conferred by this Regulation is fully subject to democratic accountability and oversight as provided for by this Regulation.
The staff involved in carrying out the tasks conferred on the ECB by this Regulation should report to the Chair of the Supervisory Board.
(67)
In particular, a Supervisory Board responsible for preparing decisions on supervisory matters should be set up within the ECB encompassing the specific expertise of national supervisors.
The board should therefore be chaired by a Chair, have a Vice Chair and include representatives from the ECB and from national competent authorities.
The appointments for the Supervisory Board in accordance with this Regulation should respect the principles of gender balance, experience and qualification.
All members of the Supervisory Board should be timely and fully informed on the items on the agenda of its meetings, so as to facilitate the effectiveness of the discussion and the draft decision making process.
(68)
When exercising its tasks, the Supervisory Board should take account of all relevant facts and circumstances in the participating Member States and should perform its duties in the interest of the Union as a whole.
(69)
With full respect to the institutional and voting arrangements set by the Treaties, the Supervisory Board should be an essential body in the exercise of supervisory tasks by the ECB, tasks which until now have always been in the hands of national competent authorities.
For this reason, the Council should be given the power to adopt an implementing decision to appoint the Chair and the Vice-Chair of the Supervisory Board.
After hearing the Supervisory Board, the ECB should submit a proposal for the appointment of the Chair and the Vice-Chair to the European Parliament for approval.
Following the approval of this proposal, the Council should adopt that implementing decision.
The Chair should be chosen on the basis of an open selection procedure, on which the European Parliament and the Council should be kept duly informed.
(70)
In order to allow for an appropriate rotation while ensuring the full independence of the Chair, the Chair’s term of office should not exceed five years and should not be renewable.
In order to ensure full coordination with the activities of EBA and with the prudential policies of the Union, the Supervisory Board should be able to invite EBA and the Commission as observers.
The Chair of the European Resolution Authority, once established, should participate as observer in the meetings of the Supervisory Board.
(71)
The Supervisory Board should be supported by a steering committee with a more limited composition.
The steering committee should prepare the meetings of the Supervisory Board, perform its duties solely in the interest of the Union as a whole, and work in full transparency with the Supervisory Board.
(72)
The Governing Council of the ECB should invite the representatives from participating Member States whose currency is not the euro whenever it is contemplated by the Governing Council to object to a draft decision prepared by the Supervisory Board or whenever the concerned national competent authorities inform the Governing Council of their reasoned disagreement with a draft decision of the Supervisory Board, when such decision is addressed to the national authorities in respect of credit institutions from participating Member States whose currency is not the euro.
(73)
With a view to ensuring separation between monetary policy and supervisory tasks, the ECB should be required to create a mediation panel.
The setting up of the panel, and in particular its composition, should ensure that it resolves differences of views in a balanced way, in the interest of the Union as a whole.
(74)
The Supervisory Board, the steering committee and staff of the ECB carrying out supervisory duties should be subject to appropriate professional secrecy requirements.
Similar requirements should apply to the exchange of information with the staff of the ECB not involved in supervisory activities.
This should not prevent the ECB from exchanging information within the limits and under the conditions set out in the relevant Union legislation, including with the Commission for the purposes of its tasks under Articles 107 and 108 TFEU and under Union law on enhanced economic and budgetary surveillance.
(75)
In order to carry out its supervisory tasks effectively, the ECB should exercise the supervisory tasks conferred on it in full independence, in particular free from undue political influence and from industry interference which would affect its operational independence.
(76)
The use of cooling-off periods in supervisory authorities forms an important part of ensuring the effectiveness and independence of the supervision conducted by those authorities.
To this end, and without prejudice to the application of stricter national rules, the ECB should establish and maintain comprehensive and formal procedures, including proportionate review periods, to assess in advance and prevent possible conflicts with the legitimate interest of the SSM/ECB where a former member of the Supervisory Board begins work within the banking industry he or she once supervised.
(77)
In order to carry out its supervisory tasks effectively, the ECB should dispose of adequate resources.
Those resources should be obtained in a way that ensures the ECB’s independence from undue influences by national competent authorities and market participants, and separation between monetary policy and supervisory tasks.
The costs of supervision should be borne by the entities subject to it.
Therefore, the exercise of supervisory tasks by the ECB should be financed by annual fees charged to credit institutions established in the participating Member States.
It should also be able to levy fees on branches established in a participating Member State by a credit institution established in a non-participating Member State to cover the expenditure incurred by the ECB when carrying out its tasks as a host supervisor over these branches.
In the case a credit institution or a branch is supervised on a consolidated basis, the fee should be levied on the highest level of a credit institution within the involved group with establishment in participating Member States.
The calculation of the fees should exclude any subsidiaries established in non-participating Member States.
(78)
Where a credit institution is included in supervision on a consolidated basis, the fee should be calculated at the highest level of consolidation within participating Member States and allocated to the credit institutions established in a participating Member State and included in the supervision on a consolidated basis, based on objective criteria relating to the importance and risk profile, including the risk weighted assets.
(79)
Highly motivated, well-trained and impartial staff is indispensable to effective supervision.
In order to create a truly integrated supervisory mechanism, appropriate exchange and secondment of staff with and among all national competent authorities and the ECB should be provided for.
To ensure a peer control on an on-going basis, particularly in the supervision of large credit institutions, the ECB should be able to request that national supervisory teams involve also staff from competent authorities of other participating Member States, making it possible to install supervisory teams of geographical diversity with specific expertise and profile.
The exchange and secondment of staff should establish a common supervisory culture.
On a regular basis the ECB should provide information on how many staff members from the national competent authorities are seconded to the ECB for the purposes of the SSM.
(80)
Given the globalisation of banking services and the increased importance of international standards, the ECB should carry out its tasks in respect of international standards and in dialogue and close cooperation with supervisors outside the Union, without duplicating the international role of EBA.
It should be empowered to develop contacts and enter into administrative arrangements with the supervisory authorities and administrations of third countries and with international organisations, while coordinating with EBA and while fully respecting the existing roles and respective competences of the Member States and the institutions of the Union.
(81)
Directive 95/46/EC of the European Parliament and of the Council of 24 October 1995 on the protection of individuals with regard to the processing of personal data and on the free movement of such data (8) and Regulation (EC) No 45/2001 of the European Parliament and of the Council of 18 December 2000 on the protection of individuals with regard to the processing of personal data by the Community institutions and bodies and on the free movement of such data (9) are fully applicable to the processing of personal data by the ECB for the purposes of this Regulation.
(82)
Regulation (EC) No 1073/1999 of the European Parliament and of the Council of 25 May 1999 concerning investigations conducted by the European Anti-Fraud Office (OLAF) (10) applies to the ECB.
The ECB has adopted Decision ECB/2004/11 (11) concerning the terms and conditions for European Anti-Fraud Office investigations of the European Central Bank.
(83)
In order to ensure that credit institutions are subject to supervision of the highest quality, unfettered by other, non-prudential considerations, and that the negative mutually reinforcing impacts of market developments which concern credit institutions and Member States are addressed in a timely and effective way, the ECB should start carrying out specific supervisory tasks as soon as possible.
However, the transfer of supervisory tasks from national supervisors to the ECB requires a certain amount of preparation.
Therefore, an appropriate phasing-in period should be provided for.
(84)
When adopting the detailed operational arrangements for the implementation of the tasks conferred on the ECB by this Regulation, the ECB should provide for transitional arrangements which ensure the completion of ongoing supervisory procedures, including any decision and/or measure adopted or investigation commenced prior to the entry into force of this Regulation.
(85)
The Commission has stated in its Communication of 28 November 2012 on a Blueprint for a deep and genuine economic and monetary union that Article 127(6) TFEU could be amended to make the ordinary legislative procedure applicable and to eliminate some of the legal constraints it currently places on the design of the SSM (e.g. enshrine a direct and irrevocable opt-in by Member States whose currency is not the euro to the SSM, beyond the model of ‘close cooperation’, grant Member States whose currency is not the euro participating in the SSM fully equal rights in the ECB’s decision-making, and go even further in the internal separation of decision-making on monetary policy and on supervision).
It has also stated that a specific point to be addressed would be to strengthen democratic accountability over the ECB insofar as it acts as a banking supervisor.
It is recalled that TEU provides that proposals for treaty change may be submitted by the Government of any Member State, the European Parliament, or the Commission, and may relate to any aspect of the Treaties.
(86)
This Regulation respects the fundamental rights and observes the principles recognised in the Charter of Fundamental Rights of the European Union, in particular the right to the protection of personal data, the freedom to conduct a business, the right to an effective remedy and to a fair trial, and has to be implemented in accordance with those rights and principles.
(87)
Since the objectives of this Regulation, namely setting up an efficient and effective framework for the exercise of specific supervisory tasks over credit institutions by a Union institution, and ensuring the consistent application of the single rulebook to credit institutions, cannot be sufficiently achieved at the Member State level and can therefore, by reason of the pan-Union structure of the banking market and the impact of failures of credit institutions on other Member States, be better achieved at the Union level, the Union may adopt measures, in accordance with the principle of subsidiarity as set out in Article 5 TEU.
In accordance with the principle of proportionality, as set out in that Article, this Regulation does not go beyond what is necessary in order to achieve those objectives,
HAS ADOPTED THIS REGULATION:
CHAPTER I
Subject matter and definitions
Article 1
Subject matter and scope
This Regulation confers on the ECB specific tasks concerning policies relating to the prudential supervision of credit institutions, with a view to contributing to the safety and soundness of credit institutions and the stability of the financial system within the Union and each Member State, with full regard and duty of care for the unity and integrity of the internal market based on equal treatment of credit institutions with a view to preventing regulatory arbitrage.
The institutions referred to in Article 2(5) of the Directive 2013/36/EU of the European Parliament and of the Council of 26 June 2013 on access to the activity of credit institutions and the prudential supervision of credit institutions and investment firms (12) are excluded from the supervisory tasks conferred on ECB in accordance with Article 4 of this Regulation.
The scope of the ECB’s supervisory tasks is limited to the prudential supervision of credit institutions pursuant to this Regulation.
This Regulation shall not confer on the ECB any other supervisory tasks, such as tasks relating to the prudential supervision of central counterparties.
When carrying out its tasks according to this Regulation, and without prejudice to the objective to ensure the safety and soundness of credit institutions, the ECB shall have full regard to the different types, business models and sizes of credit institutions.
No action, proposal or policy of the ECB shall, directly or indirectly, discriminate against any Member State or group of Member States as a venue for the provision of banking or financial services in any currency.
This Regulation is without prejudice to the responsibilities and related powers of the competent authorities of the participating Member States to carry out supervisory tasks not conferred on the ECB by this Regulation.
This Regulation is also without prejudice to the responsibilities and related powers of the competent or designated authorities of the participating Member States to apply macroprudential tools not provided for in relevant acts of Union law.
Article 2
Definitions
For the purposes of this Regulation, the following definitions shall apply:
(1)
‘participating Member State’ means a Member State whose currency is the euro or a Member State whose currency is not the euro which has established a close cooperation in accordance with Article 7;
(2)
‘national competent authority’ means a national competent authority designated by a participating Member State in accordance with Regulation (EU) No 575/2013 of the European Parliament and of the Council of 26 June 2013 on prudential requirements for credit institutions and investment firms (13) and Directive 2013/36/EU;
(3)
‘credit institution’ means a credit institution as defined in point 1 of Article 4(1) of Regulation (EU) No 575/2013;
(4)
‘financial holding company’ means a financial holding company as defined in point 20 of Article 4(1) of Regulation (EU) No 575/2013;
(5)
‘mixed financial holding company’ means a mixed financial holding company as defined in point 15 of Article 2 of Directive 2002/87/EC of the European Parliament and of the Council of 16 December 2002 on the supplementary supervision of credit institutions, insurance undertakings and investment firms in a financial conglomerate (14);
(6)
‘financial conglomerate’ means a financial conglomerate as defined in point 14 of Article 2 of Directive 2002/87/EC;
(7)
‘national designated authority’ means a designated authority of a participating Member State, within the meaning of the relevant Union law;
(8)
‘qualifying holding’ means a qualifying holding as defined in point 36 of Article 4(1) of Regulation (EU) No 575/2013;
(9)
‘Single supervisory mechanism’ (SSM) means the system of financial supervision composed by the ECB and national competent authorities of participating Member States as described in Article 6 of this Regulation.
CHAPTER II
Cooperation and tasks
Article 3
Cooperation
1.
The ECB shall cooperate closely with EBA, ESMA, EIOPA and the European Systemic Risk Board (ESRB), and the other authorities which form part of the ESFS, which ensure an adequate level of regulation and supervision in the Union.
Where necessary the ECB shall enter into memoranda of understanding with competent authorities of Member States responsible for markets in financial instruments.
Such memoranda shall be made available to the European Parliament, to the Council and to competent authorities of all Member States.
2.
For the purposes of this Regulation, the ECB shall participate in the Board of Supervisors of EBA under the conditions set out in Article 40 of Regulation (EU) No 1093/2010.
3.
The ECB shall carry out its tasks in accordance with this Regulation and without prejudice to the competence and the tasks of EBA, ESMA, EIOPA and the ESRB.
4.
The ECB shall cooperate closely with the authorities empowered to resolve credit institutions, including in the preparation of resolution plans.
5.
Subject to Articles 1, 4 and 6, the ECB shall cooperate closely with any public financial assistance facility including the European Financial Stability Facility (EFSF) and the ESM, in particular where such a facility has granted or is likely to grant, direct or indirect financial assistance to a credit institution which is subject to Article 4.
6.
The ECB and the competent authorities of non-participating Member States shall conclude a memorandum of understanding describing in general terms how they will cooperate with one another in the performance of their supervisory tasks under Union law in relation to the financial institutions referred to in Article 2.
The memorandum shall be reviewed on a regular basis.
Without prejudice to the first subparagraph the ECB shall conclude a memorandum of understanding with the competent authority of each non-participating Member State that is home to at least one global systemically important institution, as defined in Union law.
Each memorandum shall be reviewed on a regular basis and shall be published subject to appropriate treatment of confidential information.
Article 4
Tasks conferred on the ECB
1.
Within the framework of Article 6, the ECB shall, in accordance with paragraph 3 of this Article, be exclusively competent to carry out, for prudential supervisory purposes, the following tasks in relation to all credit institutions established in the participating Member States:
(a)
to authorise credit institutions and to withdraw authorisations of credit institutions subject to Article 14;
(b)
for credit institutions established in a participating Member State, which wish to establish a branch or provide cross-border services in a non participating Member State, to carry out the tasks which the competent authority of the home Member State shall have under the relevant Union law;
(c)
to assess notifications of the acquisition and disposal of qualifying holdings in credit institutions, except in the case of a bank resolution, and subject to Article 15;
(d)
to ensure compliance with the acts referred to in the first subparagraph of Article 4(3), which impose prudential requirements on credit institutions in the areas of own funds requirements, securitisation, large exposure limits, liquidity, leverage, and reporting and public disclosure of information on those matters;
(e)
to ensure compliance with the acts referred to in the first subparagraph of Article 4(3), which impose requirements on credit institutions to have in place robust governance arrangements, including the fit and proper requirements for the persons responsible for the management of credit institutions, risk management processes, internal control mechanisms, remuneration policies and practices and effective internal capital adequacy assessment processes, including Internal Ratings Based models;
(f)
to carry out supervisory reviews, including where appropriate in coordination with EBA, stress tests and their possible publication, in order to determine whether the arrangements, strategies, processes and mechanisms put in place by credit institutions and the own funds held by these institutions ensure a sound management and coverage of their risks, and on the basis of that supervisory review to impose on credit institutions specific additional own funds requirements, specific publication requirements, specific liquidity requirements and other measures, where specifically made available to competent authorities by relevant Union law;
(g)
to carry out supervision on a consolidated basis over credit institutions’ parents established in one of the participating Member States, including over financial holding companies and mixed financial holding companies, and to participate in supervision on a consolidated basis, including in colleges of supervisors without prejudice to the participation of national competent authorities in those colleges as observers, in relation to parents not established in one of the participating Member State;
(h)
to participate in supplementary supervision of a financial conglomerate in relation to the credit institutions included in it and to assume the tasks of a coordinator where the ECB is appointed as the coordinator for a financial conglomerate in accordance with the criteria set out in relevant Union law;
(i)
to carry out supervisory tasks in relation to recovery plans, and early intervention where a credit institution or group in relation to which the ECB is the consolidating supervisor, does not meet or is likely to breach the applicable prudential requirements, and, only in the cases explicitly stipulated by relevant Union law for competent authorities, structural changes required from credit institutions to prevent financial stress or failure, excluding any resolution powers.
2.
For credit institutions established in a non-participating Member State, which establish a branch or provide cross-border services in a participating Member State, the ECB shall carry out, within the scope of paragraph 1, the tasks for which the national competent authorities are competent in accordance with relevant Union law.
3.
For the purpose of carrying out the tasks conferred on it by this Regulation, and with the objective of ensuring high standards of supervision, the ECB shall apply all relevant Union law, and where this Union law is composed of Directives, the national legislation transposing those Directives.
Where the relevant Union law is composed of Regulations and where currently those Regulations explicitly grant options for Member States, the ECB shall apply also the national legislation exercising those options.
To that effect, the ECB shall adopt guidelines and recommendations, and take decisions subject to and in compliance with the relevant Union law and in particular any legislative and non-legislative act, including those referred to in Articles 290 and 291 TFEU.
It shall in particular be subject to binding regulatory and implementing technical standards developed by EBA and adopted by the Commission in accordance with Article 10 to 15 of Regulation (EU) No 1093/2010, to Article 16 of that Regulation, and to the provisions of that Regulation on the European supervisory handbook developed by EBA in accordance with that Regulation.
The ECB may also adopt regulations only to the extent necessary to organise or specify the arrangements for the carrying out of the tasks conferred on it by this Regulation.
Before adopting a regulation, the ECB shall conduct open public consultations and analyse the potential related costs and benefits, unless such consultations and analyses are disproportionate in relation to the scope and impact of the regulations concerned or in relation to the particular urgency of the matter, in which case the ECB shall justify that urgency.
Where necessary the ECB shall contribute in any participating role to the development of draft regulatory technical standards or implementing technical standards by EBA in accordance with Regulation (EU) No 1093/2010 or shall draw the attention of EBA to a potential need to submit to the Commission draft standards amending existing regulatory or implementing technical standards.
Article 5
Macroprudential tasks and tools
1.
Whenever appropriate or deemed required, and without prejudice to paragraph 2 of this Article, the national competent authorities or national designated authorities of the participating Member States shall apply requirements for capital buffers to be held by credit institutions at the relevant level in accordance with relevant Union law in addition to own funds requirements referred to in point (d) of Article 4(1) of this Regulation, including countercyclical buffer rates, and any other measures aimed at addressing systemic or macro-prudential risks provided for, and subject to the procedures set out, in the Regulation (EU) No 575/2013 and Directive 2013/36/EU in the cases specifically set out in relevant Union law.
Ten working days prior to taking such a decision, the concerned authority shall duly notify its intention to the ECB.
Where the ECB objects, it shall state its reasons in writing within five working days.
The concerned authority shall duly consider the ECB’s reasons prior to proceeding with the decision as appropriate.
2.
The ECB may, if deemed necessary, instead of the national competent authorities or national designated authorities of the participating Member State, apply higher requirements for capital buffers than applied by the national competent authorities or national designated authorities of participating Member States to be held by credit institutions at the relevant level in accordance with relevant Union law in addition to own funds requirements referred to in point (d) of Article 4(1) of this Regulation, including countercyclical buffer rates, subject to the conditions set out in paragraphs 4 and 5 of this Article, and apply more stringent measures aimed at addressing systemic or macroprudential risks at the level of credit institutions subject to the procedures set out in the Regulation (EU) No 575/2013 and Directive 2013/36/EU in the cases specifically set out in relevant Union law.
3.
Any national competent authority or a national designated authority may propose to the ECB to act under paragraph 2, in order to address the specific situation of the financial system and the economy in its Member State.
4.
Where the ECB intends to act in accordance with paragraph 2, it shall cooperate closely with the national designated authorities in the Member States concerned.
It shall in particular notify its intention to the concerned national competent authorities or national designated authorities ten working days prior to taking such a decision.
Where any of the concerned authorities objects, it shall state its reasons in writing within five working days.
The ECB shall duly consider those reasons prior to proceeding with the decision as appropriate.
5.
When carrying out the tasks referred to in paragraph 2, the ECB shall take into account the specific situation of the financial system, economic situation and the economic cycle in individual Member States or parts thereof.
Article 6
Cooperation within the SSM
1.
The ECB shall carry out its tasks within a single supervisory mechanism composed of the ECB and national competent authorities.
The ECB shall be responsible for the effective and consistent functioning of the SSM.
2.
Both the ECB and national competent authorities shall be subject to a duty of cooperation in good faith, and an obligation to exchange information.
Without prejudice to the ECB’s power to receive directly, or have direct access to information reported, on an ongoing basis, by credit institutions, the national competent authorities shall in particular provide the ECB with all information necessary for the purposes of carrying out the tasks conferred on the ECB by this Regulation.
3.
Where appropriate and without prejudice to the responsibility and accountability of the ECB for the tasks conferred on it by this Regulation, national competent authorities shall be responsible for assisting the ECB, under the conditions set out in the framework mentioned in paragraph 7 of this Article, with the preparation and implementation of any acts relating to the tasks referred to in Article 4 related to all credit institutions, including assistance in verification activities.
They shall follow the instructions given by the ECB when performing the tasks mentioned in Article 4.
4.
In relation to the tasks defined in Article 4 except for points (a) and (c) of paragraph 1 thereof, the ECB shall have the responsibilities set out in paragraph 5 of this Article and the national competent authorities shall have the responsibilities set out in paragraph 6 of this Article, within the framework and subject to the procedures referred to in paragraph 7 of this Article, for the supervision of the following credit institutions, financial holding companies or mixed financial holding companies, or branches, which are established in participating Member States, of credit institutions established in non-participating Member States:
those that are less significant on a consolidated basis, at the highest level of consolidation within the participating Member States, or individually in the specific case of branches, which are established in participating Member States, of credit institutions established in non-participating Member States.
The significance shall be assessed based on the following criteria:
(i)
size;
(ii)
importance for the economy of the Union or any participating Member State;
(iii)
significance of cross-border activities.
With respect to the first subparagraph above, a credit institution or financial holding company or mixed financial holding company shall not be considered less significant, unless justified by particular circumstances to be specified in the methodology, if any of the following conditions is met:
(i)
the total value of its assets exceeds EUR 30 billion;
(ii)
the ratio of its total assets over the GDP of the participating Member State of establishment exceeds 20 %, unless the total value of its assets is below EUR 5 billion;
(iii)
following a notification by its national competent authority that it considers such an institution of significant relevance with regard to the domestic economy, the ECB takes a decision confirming such significance following a comprehensive assessment by the ECB, including a balance-sheet assessment, of that credit institution.
The ECB may also, on its own initiative, consider an institution to be of significant relevance where it has established banking subsidiaries in more than one participating Member States and its cross-border assets or liabilities represent a significant part of its total assets or liabilities subject to the conditions laid down in the methodology.
Those for which public financial assistance has been requested or received directly from the EFSF or the ESM shall not be considered less significant.
Notwithstanding the previous subparagraphs, the ECB shall carry out the tasks conferred on it by this Regulation in respect of the three most significant credit institutions in each of the participating Member States, unless justified by particular circumstances.
5.
With regard to the credit institutions referred to in paragraph 4, and within the framework defined in paragraph 7:
(a)
the ECB shall issue regulations, guidelines or general instructions to national competent authorities, according to which the tasks defined in Article 4 excluding points (a) and (c) of paragraph 1 thereof are performed and supervisory decisions are adopted by national competent authorities.
Such instructions may refer to the specific powers in Article 16(2) for groups or categories of credit institutions for the purposes of ensuring the consistency of supervisory outcomes within the SSM;
(b)
when necessary to ensure consistent application of high supervisory standards, the ECB may at any time, on its own initiative after consulting with national competent authorities or upon request by a national competent authority, decide to exercise directly itself all the relevant powers for one or more credit institutions referred to in paragraph 4, including in the case where financial assistance has been requested or received indirectly from the EFSF or the ESM;
(c)
the ECB shall exercise oversight over the functioning of the system, based on the responsibilities and procedures set out in this Article, and in particular point (c) of paragraph 7;
(d)
the ECB may at any time make use of the powers referred to in Articles 10 to 13;
(e)
the ECB may also request, on an ad hoc or continuous basis, information from the national competent authorities on the performance of the tasks carried out by them under this Article.
6.
Without prejudice to paragraph 5 of this Article, national competent authorities shall carry out and be responsible for the tasks referred to in points (b), (d) to (g) and (i) of Article 4(1) and adopting all relevant supervisory decisions with regard to the credit institutions referred to in the first subparagraph of paragraph 4 of this Article, within the framework and subject to the procedures referred to in paragraph 7 of this Article.
Without prejudice to Articles 10 to 13, the national competent authorities and national designated authorities shall maintain the powers, in accordance with national law, to obtain information from credit institutions, holding companies, mixed holding companies and undertakings included in the consolidated financial situation of a credit institution and to perform on site inspections at those credit institutions, holding companies, mixed holding companies and undertakings.
The national competent authorities shall inform the ECB, in accordance with the framework set out in paragraph 7 of this Article, of the measures taken pursuant to this paragraph and closely coordinate those measures with the ECB.
The national competent authorities shall report to the ECB on a regular basis on the performance of the activities performed under this Article.
7.
The ECB shall, in consultation with national competent authorities, and on the basis of a proposal from the Supervisory Board, adopt and make public a framework to organise the practical arrangements for the implementation of this Article.
The framework shall include, at least, the following:
(a)
the specific methodology for the assessment of the criteria referred to in the first, second and third subparagraph of paragraph 4 and the criteria under which the fourth subparagraph of paragraph 4 ceases to apply to a specific credit institution and the resulting arrangements for the purposes of implementing paragraphs 5 and 6.
Those arrangements and the methodology for the assessment of the criteria referred to in the first, second and third subparagraph of paragraph 4 shall be reviewed to reflect any relevant changes, and shall ensure that where a credit institution has been considered significant or less significant that assessment shall only be modified in case of substantial and non-transitory changes of circumstances, in particular those circumstances relating to the situation of the credit institution which are relevant for that assessment.
(b)
the definition of the procedures, including time-limits, and the possibility to prepare draft decisions to be sent to the ECB for consideration, for the relation between the ECB and the national competent authorities regarding the supervision of credit institutions not considered as less significant in accordance with paragraph 4;
(c)
the definition of the procedures, including time-limits, for the relation between the ECB and the national competent authorities regarding the supervision of credit institutions considered as less significant in accordance with paragraph 4.
Such procedures shall in particular require national competent authorities, depending on the cases defined in the framework, to:
(i)
notify the ECB of any material supervisory procedure;
(ii)
further assess, on the request of the ECB, specific aspects of the procedure;
(iii)
transmit to the ECB material draft supervisory decisions on which the ECB may express its views.
8.
Wherever the ECB is assisted by national competent authorities or national designated authorities for the purpose of exercising the tasks conferred on it by this Regulation, the ECB and the national competent authorities shall comply with the provisions set out in the relevant Union acts in relation to the allocation of responsibilities and cooperation between competent authorities from different Member States.
Article 7
Close cooperation with the competent authorities of participating Member States whose currency is not the euro
1.
Within the limits set out in this Article, the ECB shall carry out the tasks in the areas referred to in Articles 4(1), 4(2) and 5 in relation to credit institutions established in a Member State whose currency is not the euro, where close cooperation has been established between the ECB and the national competent authority of such Member State in accordance with this Article.
To that end, the ECB may address instructions to the national competent authority or to the national designated authority of the participating Member State whose currency is not the euro.
2.
Close cooperation between the ECB and the national competent authority of a participating Member State whose currency is not the euro shall be established, by a decision adopted by the ECB, where the following conditions are met:
(a)
the Member State concerned notifies the other Member States, the Commission, the ECB and EBA the request to enter into a close cooperation with the ECB in relation to the exercise of the tasks referred to in Articles 4 and 5 with regard to all credit institutions established in the Member State concerned, in accordance with Article 6;
(b)
in the notification, the Member State concerned undertakes:
to ensure that its national competent authority or national designated authority will abide by any guidelines or requests issued by the ECB, and
to provide all information on the credit institutions established in that Member State that the ECB may require for the purpose of carrying out a comprehensive assessment of those credit institutions;
(c)
the Member State concerned has adopted relevant national legislation to ensure that its national competent authority will be obliged to adopt any measure in relation to credit institutions requested by the ECB, in accordance with paragraph 4.
3.
The decision referred to in paragraph 2 shall be published in the Official Journal of the European Union.
The decision shall apply 14 days after its publication.
4.
Where the ECB considers that a measure relating to the tasks referred to in paragraph 1 should be adopted by the national competent authority of a concerned Member State in relation to a credit institution, financial holding company or mixed-financial holding company, it shall address instructions to that authority, specifying a relevant timeframe.
That timeframe shall be no less than 48 hours unless earlier adoption is indispensable to prevent irreparable damage.
The national competent authority of the concerned Member State shall take all the necessary measures in accordance with the obligation referred to in point (c) of paragraph 2.
5.
The ECB may decide to issue a warning to the Member State concerned that the close cooperation will be suspended or terminated if no decisive corrective action is undertaken in the following cases:
(a)
where, in the opinion of the ECB, the conditions set out in points (a) to (c) of paragraph 2 are no longer met by the Member State concerned; or
(b)
where, in the opinion of the ECB, the national competent authority of the Member State concerned does not act in accordance with the obligation referred to in point (c) of paragraph 2.
If no such action has been undertaken within 15 days of notification of such a warning, the ECB may suspend or terminate the close cooperation with that Member State.
The decision to suspend or terminate the close cooperation shall be notified to the Member State concerned and shall be published in the Official Journal of the European Union.
The decision shall indicate the date from which it applies, taking due consideration of supervisory effectiveness and legitimate interests of credit institutions.
6.
The Member State may request the ECB to terminate the close cooperation at any time after a lapse of three years from the date of the publication in the Official Journal of the European Union of the decision adopted by the ECB for the establishment of the close cooperation.
The request shall explain the reasons for the termination, including, when relevant, potential significant adverse consequences as regards the fiscal responsibilities of the Member State.
In this case, the ECB shall immediately proceed to adopt a decision terminating the close cooperation and indicate the date from which it applies within a maximum period of three months, taking due consideration of supervisory effectiveness and legitimate interests of credit institutions.
The decision shall be published in the Official Journal of the European Union.
7.
If a participating Member State whose currency is not the euro notifies the ECB in accordance with Article 26(8) of its reasoned disagreement with an objection of the Governing Council to a draft decision of the Supervisory Board, the Governing Council shall, within a period of 30 days, give its opinion on the reasoned disagreement expressed by the Member State and, stating its reasons to do so, confirm or withdraw its objection.
Where the Governing Council confirms its objection, the participating Member State whose currency is not the euro may notify the ECB that it will not be bound by the potential decision related to a possible amended draft decision by the Supervisory Board.
The ECB shall then consider the possible suspension or termination of the close cooperation with that Member State, taking due consideration of supervisory effectiveness, and take a decision in that respect.
The ECB shall take into account, in particular, the following considerations:
(a)
whether the absence of such suspension or termination could jeopardize the integrity of the SSM or have significant adverse consequences as regards the fiscal responsibilities of the Member States;
(b)
whether such suspension or termination could have significant adverse consequences as regards the fiscal responsibilities in the Member State which has notified a reasoned disagreement in accordance with Article 26(8);
(c)
whether or not it is satisfied that the national competent authority concerned has adopted measures which, in the ECB’s opinion:
ensure that credit institutions in the Member State which notified its reasoned disagreement pursuant to the previous subparagraph are not subject to a more favourable treatment than credit institutions in the other participating Member States, and
are equally effective as the decision of the Governing Council under the second subparagraph of this paragraph in achieving the objectives referred to in Article 1 and in ensuring compliance with relevant Union law.
The ECB shall include these considerations in its decision and communicate them to the Member State in question.
8.
If a participating Member State whose currency is not the euro disagrees with a draft decision of the Supervisory Board, it shall inform the Governing Council of its reasoned disagreement within five working days of receiving the draft decision.
The Governing Council shall then decide about the matter within five working days, taking fully into account those reasons, and explain in writing its decision to the Member State concerned.
The Member State concerned may request the ECB to terminate the close cooperation with immediate effect and will not be bound by the ensuing decision.
9.
A Member State which has terminated the close cooperation with the ECB may not enter into a new close cooperation before a lapse of three years from the date of the publication in the Official Journal of the European Union of the ECB decision terminating the close cooperation.
Article 8
International relations
Without prejudice to the respective competences of the Member States and institutions and bodies of the Union, other than the ECB, including EBA, in relation to the tasks conferred on the ECB by this Regulation, the ECB may develop contacts and enter into administrative arrangements with supervisory authorities, international organisations and the administrations of third countries, subject to appropriate coordination with EBA.
Those arrangements shall not create legal obligations in respect of the Union and its Member States.
CHAPTER III
Powers of the ECB
Article 9
Supervisory and investigatory powers
1.
For the exclusive purpose of carrying out the tasks conferred on it by Articles 4(1), 4(2) and 5(2), the ECB shall be considered, as appropriate, the competent authority or the designated authority in the participating Member States as established by the relevant Union law.
For the same exclusive purpose, the ECB shall have all the powers and obligations set out in this Regulation.
It shall also have all the powers and obligations, which competent and designated authorities shall have under the relevant Union law, unless otherwise provided for by this Regulation.
In particular, the ECB shall have the powers listed in Sections 1 and 2 of this Chapter.
To the extent necessary to carry out the tasks conferred on it by this Regulation, the ECB may require, by way of instructions, those national authorities to make use of their powers, under and in accordance with the conditions set out in national law, where this Regulation does not confer such powers on the ECB.
Those national authorities shall fully inform the ECB about the exercise of those powers.
2.
The ECB shall exercise the powers referred to in paragraph 1 of this Article in accordance with the acts referred to in the first subparagraph of Article 4(3).
In the exercise of their respective supervisory and investigatory powers, the ECB and national competent authorities shall cooperate closely.
3.
By derogation from paragraph 1 of this Article, with regard to credit institutions established in participating Member States whose currency is not the euro, the ECB shall exercise its powers in accordance with Article 7.
Section 1
Investigatory powers
Article 10
Request for information
1.
Without prejudice to the powers referred to in Article 9(1), and subject to the conditions set out in relevant Union law, the ECB may require the following legal or natural persons, subject to Article 4, to provide all information that is necessary in order to carry out the tasks conferred on it by this Regulation, including information to be provided at recurring intervals and in specified formats for supervisory and related statistical purposes:
(a)
credit institutions established in the participating Member States;
(b)
financial holding companies established in the participating Member States;
(c)
mixed financial holding companies established in the participating Member States;
(d)
mixed-activity holding companies established in the participating Member States;
(e)
persons belonging to the entities referred to in points (a) to (d);
(f)
third parties to whom the entities referred to in points (a) to (d) have outsourced functions or activities.
2.
The persons referred to in paragraph 1 shall supply the information requested.
Professional secrecy provisions do not exempt those persons from the duty to supply that information.
Supplying that information shall not be deemed to be in breach of professional secrecy.
3.
Where the ECB obtains information directly from the legal or natural persons referred to in paragraph 1 it shall make that information available to the national competent authorities concerned.
Article 11
General investigations
1.
In order to carry out the tasks conferred on it by this Regulation, and subject to other conditions set out in relevant Union law, the ECB may conduct all necessary investigations of any person referred to in Article 10(1) established or located in a participating Member State.
To that end, the ECB shall have the right to:
(a)
require the submission of documents;
(b)
examine the books and records of the persons referred to in Article 10(1) and take copies or extracts from such books and records;
(c)
obtain written or oral explanations from any person referred to in Article 10(1) or their representatives or staff;
(d)
interview any other person who consents to be interviewed for the purpose of collecting information relating to the subject matter of an investigation;
2.
The persons referred to in Article 10(1) shall be subject to investigations launched on the basis of a decision of the ECB.
When a person obstructs the conduct of the investigation, the national competent authority of the participating Member State where the relevant premises are located shall afford, in compliance with national law, the necessary assistance including, in the cases referred to in Articles 12 and 13, facilitating the access by the ECB to the business premises of the legal persons referred to in Article 10(1), so that the aforementioned rights can be exercised.
Article 12
On-site inspections
1.
In order to carry out the tasks conferred on it by this Regulation, and subject to other conditions set out in relevant Union law, the ECB may in accordance with Article 13 and subject to prior notification to the national competent authority concerned conduct all necessary on-site inspections at the business premises of the legal persons referred to in Article 10(1) and any other undertaking included in supervision on a consolidated basis where the ECB is the consolidating supervisor in accordance with point (g) of Article 4(1).
Where the proper conduct and efficiency of the inspection so require, the ECB may carry out the on-site inspection without prior announcement to those legal persons.
2.
The officials of and other persons authorised by the ECB to conduct an on-site inspection may enter any business premises and land of the legal persons subject to an investigation decision adopted by the ECB and shall have all the powers stipulated in Article 11(1).
3.
The legal persons referred to in Article 10(1) shall be subject to on-site inspections on the basis of a decision of the ECB.
4.
Officials and other accompanying persons authorised or appointed by the national competent authority of the Member State where the inspection is to be conducted shall, under the supervision and coordination of the ECB, actively assist the officials of and other persons authorised by the ECB.
To that end, they shall enjoy the powers set out in paragraph 2.
Officials of the national competent authority of the participating Member State concerned shall also have the right to participate in the on-site inspections.
5.
Where the officials of and other accompanying persons authorised or appointed by the ECB find that a person opposes an inspection ordered pursuant to this Article, the national competent authority of the participating Member State concerned shall afford them the necessary assistance in accordance with national law.
To the extent necessary for the inspection, this assistance shall include the sealing of any business premises and books or records.
Where that power is not available to the national competent authority concerned, it shall use its powers to request the necessary assistance of other national authorities.
Article 13
Authorisation by a judicial authority
1.
If an on-site inspection provided for in Article 12(1) and (2) or the assistance provided for in Article 12(5) requires authorisation by a judicial authority according to national rules, such authorisation shall be applied for.
2.
Where authorisation as referred to in paragraph 1 of this Article is applied for, the national judicial authority shall control that the decision of the ECB is authentic and that the coercive measures envisaged are neither arbitrary nor excessive having regard to the subject matter of the inspection.
In its control of the proportionality of the coercive measures, the national judicial authority may ask the ECB for detailed explanations, in particular relating to the grounds the ECB has for suspecting that an infringement of the acts referred to in the first subparagraph of Article 4(3) has taken place and the seriousness of the suspected infringement and the nature of the involvement of the person subject to the coercive measures.
However, the national judicial authority shall not review the necessity for the inspection or demand to be provided with the information on the ECB’s file.
The lawfulness of the ECB’s decision shall be subject to review only by the CJEU.
Section 2
Specific supervisory powers
Article 14
Authorisation
1.
Any application for an authorisation to take up the business of a credit institution to be established in a participating Member State shall be submitted to the national competent authorities of the Member State where the credit institution is to be established in accordance with the requirements set out in relevant national law.
2.
If the applicant complies with all conditions of authorisation set out in the relevant national law of that Member State, the national competent authority shall take, within the period provided for by relevant national law, a draft decision to propose to the ECB to grant the authorisation.
The draft decision shall be notified to the ECB and the applicant for authorisation.
In other cases, the national competent authority shall reject the application for authorisation.
3.
The draft decision shall be deemed to be adopted by the ECB unless the ECB objects within a maximum period of ten working days, extendable once for the same period in duly justified cases.
The ECB shall object to the draft decision only where the conditions for authorisation set out in relevant Union law are not met.
It shall state the reasons for the rejection in writing.
4.
The decision taken in accordance with paragraphs 2 and 3 shall be notified by the national competent authority to the applicant for authorisation.
5.
Subject to paragraph 6, the ECB may withdraw the authorisation in the cases set out in relevant Union law on its own initiative, following consultations with the national competent authority of the participating Member State where the credit institution is established, or on a proposal from such national competent authority.
These consultations shall in particular ensure that before taking decisions regarding withdrawal, the ECB allows sufficient time for the national authorities to decide on the necessary remedial actions, including possible resolution measures, and takes these into account.
Where the national competent authority which has proposed the authorisation in accordance with paragraph 1 considers that the authorisation must be withdrawn in accordance with the relevant national law, it shall submit a proposal to the ECB to that end.
In that case, the ECB shall take a decision on the proposed withdrawal taking full account of the justification for withdrawal put forward by the national competent authority.
6.
As long as national authorities remain competent to resolve credit institutions, in cases where they consider that the withdrawal of the authorisation would prejudice the adequate implementation of or actions necessary for resolution or to maintain financial stability, they shall duly notify their objection to the ECB explaining in detail the prejudice that a withdrawal would cause.
In those cases, the ECB shall abstain from proceeding to the withdrawal for a period mutually agreed with the national authorities.
The ECB may extend that period if it is of the opinion that sufficient progress has been made.
If, however, the ECB determines in a reasoned decision that proper actions necessary to maintain financial stability have not been implemented by the national authorities, the withdrawal of the authorisations shall apply immediately.
Article 15
Assessment of acquisitions of qualifying holdings
1.
Without prejudice to the exemptions provided for in point (c) of Article 4(1), any notification of an acquisition of a qualifying holding in a credit institution established in a participating Member State or any related information shall be introduced with the national competent authorities of the Member State where the credit institution is established in accordance with the requirements set out in relevant national law based on the acts referred to in the first subparagraph of Article 4(3).
2.
The national competent authority shall assess the proposed acquisition, and shall forward the notification and a proposal for a decision to oppose or not to oppose the acquisition, based on the criteria set out in the acts referred to in the first subparagraph of Article 4(3), to the ECB, at least ten working days before the expiry of the relevant assessment period as defined by relevant Union law, and shall assist the ECB in accordance with Article 6.
3.
The ECB shall decide whether to oppose the acquisition on the basis of the assessment criteria set out in relevant Union law and in accordance with the procedure and within the assessment periods set out therein.
Article 16
Supervisory powers
1.
For the purpose of carrying out its tasks referred to in Article 4(1) and without prejudice to other powers conferred on the ECB, the ECB shall have the powers set out in paragraph 2 of this Article to require any credit institution, financial holding company or mixed financial holding company in participating Member States to take the necessary measures at an early stage to address relevant problems in any of the following circumstances:
(a)
the credit institution does not meet the requirements of the acts referred to in the first subparagraph of Article 4(3);
(b)
the ECB has evidence that the credit institution is likely to breach the requirements of the acts referred to in the first subparagraph of Article 4(3) within the next 12 months;
(c)
based on a determination, in the framework of a supervisory review in accordance with point (f) of Article 4(1), that the arrangements, strategies, processes and mechanisms implemented by the credit institution and the own funds and liquidity held by it do not ensure a sound management and coverage of its risks.
2.
For the purposes of Article 9(1), the ECB shall have, in particular, the following powers:
(a)
to require institutions to hold own funds in excess of the capital requirements laid down in the acts referred to in the first subparagraph of Article 4(3) related to elements of risks and risks not covered by the relevant Union acts;
(b)
to require the reinforcement of the arrangements, processes, mechanisms and strategies;
(c)
to require institutions to present a plan to restore compliance with supervisory requirements pursuant to the acts referred to in the first subparagraph of Article 4(3) and set a deadline for its implementation, including improvements to that plan regarding scope and deadline;
(d)
to require institutions to apply a specific provisioning policy or treatment of assets in terms of own funds requirements;
(e)
to restrict or limit the business, operations or network of institutions or to request the divestment of activities that pose excessive risks to the soundness of an institution;
(f)
to require the reduction of the risk inherent in the activities, products and systems of institutions;
(g)
to require institutions to limit variable remuneration as a percentage of net revenues when it is inconsistent with the maintenance of a sound capital base;
(h)
to require institutions to use net profits to strengthen own funds;
(i)
to restrict or prohibit distributions by the institution to shareholders, members or holders of Additional Tier 1 instruments where the prohibition does not constitute an event of default of the institution;
(j)
to impose additional or more frequent reporting requirements, including reporting on capital and liquidity positions;
(k)
to impose specific liquidity requirements, including restrictions on maturity mismatches between assets and liabilities;
(l)
to require additional disclosures;
(m)
to remove at any time members from the management body of credit institutions who do not fulfil the requirements set out in the acts referred to in the first subparagraph of Article 4(3).
Article 17
Powers of host authorities and cooperation on supervision on a consolidated basis
1.
Between participating Member States the procedures set out in the relevant Union law for credit institutions wishing to establish a branch or to exercise the freedom to provide services by carrying on their activities within the territory of another Member State and the related competences of home and host Member States shall apply only for the purposes of the tasks not conferred on the ECB by Article 4.
2.
The provisions set out in the relevant Union law in relation to the cooperation between competent authorities from different Member States for conducting supervision on a consolidated basis shall not apply to the extent that the ECB is the only competent authority involved.
3.
In fulfilling its tasks as defined in Articles 4 and 5 the ECB shall respect a fair balance between all participating Member States in accordance with Article 6(8) and shall, in its relationship with non-participating Member States, respect the balance between home and host Member States established in relevant Union law.
Article 18
Administrative penalties
1.
For the purpose of carrying out the tasks conferred on it by this Regulation, where credit institutions, financial holding companies, or mixed financial holding companies, intentionally or negligently, breach a requirement under relevant directly applicable acts of Union law in relation to which administrative pecuniary penalties shall be made available to competent authorities under the relevant Union law, the ECB may impose administrative pecuniary penalties of up to twice the amount of the profits gained or losses avoided because of the breach where those can be determined, or up to 10 % of the total annual turnover, as defined in relevant Union law, of a legal person in the preceding business year or such other pecuniary penalties as may be provided for in relevant Union law.
2.
Where the legal person is a subsidiary of a parent undertaking, the relevant total annual turnover referred to in paragraph 1 shall be the total annual turnover resulting from the consolidated account of the ultimate parent undertaking in the preceding business year.
3.
The penalties applied shall be effective, proportionate and dissuasive.
In determining whether to impose a penalty and in determining the appropriate penalty, the ECB shall act in accordance with Article 9(2).
4.
The ECB shall apply this Article in accordance with the acts referred to in the first subparagraph of Article 4(3) of this Regulation, including the procedures contained in Regulation (EC) No 2532/98, as appropriate.
5.
In the cases not covered by paragraph 1 of this Article, where necessary for the purpose of carrying out the tasks conferred on it by this Regulation, the ECB may require national competent authorities to open proceedings with a view to taking action in order to ensure that appropriate penalties are imposed in accordance with the acts referred to in the first subparagraph of Article 4(3) and any relevant national legislation which confers specific powers which are currently not required by Union law.
The penalties applied by national competent authorities shall be effective, proportionate and dissuasive.
The first subparagraph of this paragraph shall be applicable in particular to pecuniary penalties to be imposed on credit institutions, financial holding companies or mixed financial holding companies for breaches of national law transposing relevant Directives, and to any administrative penalties or measures to be imposed on members of the management board of a credit institution, financial holding company or mixed financial holding company or any other individuals who under national law are responsible for a breach by a credit institution, financial holding company or mixed financial holding company.
6.
The ECB shall publish any penalty referred to paragraph 1, whether it has been appealed or not, in the cases and in accordance with the conditions set out in relevant Union law.
7.
Without prejudice to paragraphs 1 to 6, for the purposes of carrying out the tasks conferred on it by this Regulation, in case of a breach of ECB regulations or decisions, the ECB may impose sanctions in accordance with Regulation (EC) No 2532/98.
CHAPTER IV
Organisational principles
Article 19
Independence
1.
When carrying out the tasks conferred on it by this Regulation, the ECB and the national competent authorities acting within the SSM shall act independently.
The members of the Supervisory Board and the steering committee shall act independently and objectively in the interest of the Union as a whole and shall neither seek nor take instructions from the institutions or bodies of the Union, from any government of a Member State or from any other public or private body.
2.
The institutions, bodies, offices and agencies of the Union and the governments of the Member States and any other bodies shall respect that independence.
3.
Following an examination of the need for a Code of Conduct by the Supervisory Board, the Governing Council shall establish and publish a Code of Conduct for the ECB staff and management involved in banking supervision concerning in particular conflicts of interest.
Article 20
Accountability and reporting
1.
The ECB shall be accountable to the European Parliament and to the Council for the implementation of this Regulation, in accordance with this Chapter.
2.
The ECB shall submit on an annual basis to the European Parliament, to the Council, to the Commission and to the euro Group a report on the execution of the tasks conferred on it by this Regulation, including information on the envisaged evolution of the structure and amount of the supervisory fees mentioned in Article 30.
3.
The Chair of the Supervisory Board of the ECB shall present that report in public to the European Parliament, and to the euro Group in the presence of representatives from any participating Member State whose currency is not the euro.
4.
The Chair of the Supervisory Board of the ECB may, at the request of the euro Group, be heard on the execution of its supervisory tasks by the euro Group in the presence of representatives from any participating Member States whose currency is not the euro.
5.
At the request of the European Parliament, the Chair of the Supervisory Board of the ECB shall participate in a hearing on the execution of its supervisory tasks by the competent committees of the European Parliament.
6.
The ECB shall reply orally or in writing to questions put to it by the European Parliament, or by the euro Group in accordance with the its own procedures and in the presence of representatives from any participating Member States whose currency is not the euro.
7.
When the European Court of Auditors examines the operational efficiency of the management of the ECB under Article 27.2 of the Statute of the ESCB and of the ECB, it shall also take into account the supervisory tasks conferred on the ECB by this Regulation.
8.
Upon request the Chair of the Supervisory Board of the ECB shall hold confidential oral discussions behind closed doors with the Chair and Vice-Chairs of the competent committee of the European Parliament concerning its supervisory tasks where such discussions are required for the exercise of the European Parliament’s powers under the TFEU.
An agreement shall be concluded between the European Parliament and the ECB on the detailed arrangements for organising such discussions, with a view to ensuring full confidentiality in accordance with the confidentiality obligations imposed on the ECB as a competent authority under relevant Union law.
9.
The ECB shall cooperate sincerely with any investigations by the European Parliament, subject to the TFEU.
The ECB and the European Parliament shall conclude appropriate arrangements on the practical modalities of the exercise of democratic accountability and oversight over the exercise of the tasks conferred on the ECB by this Regulation.
Those arrangements shall cover, inter alia, access to information, cooperation in investigations and information on the selection procedure of the Chair of the Supervisory Board.
Article 21
National parliaments
1.
When submitting the report provided for in Article 20(2), the ECB shall simultaneously forward that report directly to the national parliaments of the participating Member States.
National parliaments may address to the ECB their reasoned observations on that report.
2.
National parliaments of the participating Member States, through their own procedures, may request the ECB to reply in writing to any observations or questions submitted by them to the ECB in respect of the tasks of the ECB under this Regulation.
3.
The national parliament of a participating Member State may invite the Chair or a member of the Supervisory Board to participate in an exchange of views in relation to the supervision of credit institutions in that Member State together with a representative of the national competent authority.
4.
This Regulation is without prejudice to the accountability of national competent authorities to national parliaments in accordance with national law for the performance of tasks not conferred on the ECB by this Regulation and for the performance of activities carried out by them in accordance with Article 6.
Article 22
Due process for adopting supervisory decisions
1.
Before taking supervisory decisions in accordance with Article 4 and Section 2 of Chapter III, the ECB shall give the persons who are the subject of the proceedings the opportunity of being heard.
The ECB shall base its decisions only on objections on which the parties concerned have been able to comment.
The first subparagraph shall not apply if urgent action is needed in order to prevent significant damage to the financial system.
In such a case, the ECB may adopt a provisional decision and shall give the persons concerned the opportunity to be heard as soon as possible after taking its decision.
2.
The rights of defence of the persons concerned shall be fully respected in the proceedings.
They shall be entitled to have access to the ECB’s file, subject to the legitimate interest of other persons in the protection of their business secrets.
The right of access to the file shall not extend to confidential information.
The decisions of the ECB shall state the reasons on which they are based.
Article 23
Reporting of violations
The ECB shall ensure that effective mechanisms are put in place for reporting of breaches by credit institutions, financial holding companies or mixed financial holding companies or competent authorities in the participating Member States of the legal acts referred to in Article 4(3), including specific procedures for the receipt of reports of breaches and their follow-up.
Such procedures shall be consistent with relevant Union legislation and shall ensure that the following principles are applied: appropriate protection for persons who report breaches, protection of personal data, and appropriate protection for the accused person.
Article 24
Administrative Board of Review
1.
The ECB shall establish an Administrative Board of Review for the purposes of carrying out an internal administrative review of the decisions taken by the ECB in the exercise of the powers conferred on it by this Regulation after a request for review submitted in accordance with paragraph 5.
The scope of the internal administrative review shall pertain to the procedural and substantive conformity with this Regulation of such decisions.
2.
The Administrative Board of Review shall be composed of five individuals of high repute, from Member States and having a proven record of relevant knowledge and professional experience, including supervisory experience, to a sufficiently high level in the fields of banking or other financial services, excluding current staff of the ECB, as well as current staff of competent authorities or other national or Union institutions, bodies, offices and agencies who are involved in the carrying out of the tasks conferred on the ECB by this Regulation.
The Administrative Board of Review shall have sufficient resources and expertise to assess the exercise of the powers of the ECB under this Regulation.
Members of the Administrative Board of Review and two alternates shall be appointed by the ECB for a term of five years, which may be extended once, following a public call for expressions of interest published in the Official Journal of the European Union.
They shall not be bound by any instructions.
3.
The Administrative Board of Review shall decide on the basis of a majority of at least three of its five members.
4.
The members of the Administrative Board of Review shall act independently and in the public interest.
For that purpose, they shall make a public declaration of commitments and a public declaration of interests indicating any direct or indirect interest which might be considered prejudicial to their independence or the absence of any such interest.
5.
Any natural or legal person may in the cases referred to in paragraph 1 request a review of a decision of the ECB under this Regulation which is addressed to that person, or is of a direct and individual concern to that person.
A request for a review against a decision of the Governing Council as referred to in paragraph 7 shall not be admissible.
6.
Any request for review shall be made in writing, including a statement of grounds, and shall be lodged at the ECB within one month of the date of notification of the decision to the person requesting the review, or, in the absence thereof, of the day on which it came to the knowledge of the latter as the case may be.
7.
After ruling on the admissibility of the review, the Administrative Board of Review shall express an opinion within a period appropriate to the urgency of the matter and no later than two months from the receipt of the request and remit the case for preparation of a new draft decision to the Supervisory Board.
The Supervisory Board shall take into account the opinion of the Administrative Board of Review and shall promptly submit a new draft decision to the Governing Council.
The new draft decision shall abrogate the initial decision, replace it with a decision of identical content, or replace it with an amended decision.
The new draft decision shall be deemed adopted unless the Governing Council objects within a maximum period of ten working days.
8.
A request for review pursuant to paragraph 5 shall not have suspensory effect.
However, the Governing Council, on a proposal by the Administrative Board of Review may, if it considers that circumstances so require, suspend the application of the contested decision.
9.
The opinion expressed by the Administrative Board of Review, the new draft decision submitted by the Supervisory Board and the decision adopted by the Governing Council pursuant to this Article shall be reasoned and notified to the parties.
10.
The ECB shall adopt a decision establishing the Administrative Board of Review’s operating rules.
11.
This Article is without prejudice to the right to bring proceedings before the CJEU in accordance with the Treaties.
Article 25
Separation from monetary policy function
1.
When carrying out the tasks conferred on it by this Regulation, the ECB shall pursue only the objectives set by this Regulation.
2.
The ECB shall carry out the tasks conferred on it by this Regulation without prejudice to and separately from its tasks relating to monetary policy and any other tasks.
The tasks conferred on the ECB by this Regulation shall neither interfere with, nor be determined by, its tasks relating to monetary policy.
The tasks conferred on the ECB by this Regulation shall moreover not interfere with its tasks in relation to the ESRB or any other tasks.
The ECB shall report to the European Parliament and to the Council as to how it has complied with this provision.
The tasks conferred by this Regulation on the ECB shall not alter the ongoing monitoring of the solvency of its monetary policy counterparties.
The staff involved in carrying out the tasks conferred on the ECB by this Regulation shall be organisationally separated from, and subject to, separate reporting lines from the staff involved in carrying out other tasks conferred on the ECB.
3.
For the purposes of paragraphs 1 and 2, the ECB shall adopt and make public any necessary internal rules, including rules regarding professional secrecy and information exchanges between the two functional areas.
4.
The ECB shall ensure that the operation of the Governing Council is completely differentiated as regards monetary and supervisory functions.
Such differentiation shall include strictly separated meetings and agendas.
5.
With a view to ensuring separation between monetary policy and supervisory tasks, the ECB shall create a mediation panel.
This panel shall resolve differences of views expressed by the competent authorities of participating Member States concerned regarding an objection of the Governing Council to a draft decision by the Supervisory Board.
This panel shall include one member per participating Member State, chosen by each Member State among the members of the Governing Council and the Supervisory Board, and shall decide by simple majority, with each member having one vote.
The ECB shall adopt and make public a regulation setting up such mediation panel and its rules of procedure.
Article 26
Supervisory board
1.
The planning and execution of the tasks conferred on the ECB shall be fully undertaken by an internal body composed of its Chair and Vice Chair, appointed in accordance with paragraph 3, and four representatives of the ECB, appointed in accordance with paragraph 5, and one representative of the national competent authority in each participating Member State (‘Supervisory Board’).
All members of the Supervisory Board shall act in the interest of the Union as a whole.
Where the competent authority is not a central bank, the member of the Supervisory Board referred to in this paragraph may decide to bring a representative from the Member State’s central bank.
For the purposes of the voting procedure set out in paragraph 6, the representatives of the authorities of any one Member State shall together be considered as one member.
2.
The appointments for the Supervisory Board in accordance with this Regulation shall respect the principles of gender balance, experience and qualification.
3.
After hearing the Supervisory Board, the ECB shall submit a proposal for the appointment of the Chair and the Vice-Chair to the European Parliament for approval.
Following the approval of this proposal, the Council shall adopt an implementing decision to appoint the Chair and the Vice-Chair of the Supervisory Board.
The Chair shall be chosen on the basis of an open selection procedure, on which the European Parliament and the Council shall be kept duly informed, from among individuals of recognised standing and experience in banking and financial matters and who are not members of the Governing Council.
The Vice Chair of the Supervisory Board shall be chosen from among the members of the Executive Board of the ECB.
The Council shall act by qualified majority without taking into account the vote of the members of the Council which are not participating Member States.
Once appointed, the Chair shall be a full-time professional and shall not hold any offices at national competent authorities.
The term of office shall be five years and shall not be renewable.
4.
If the Chair of the Supervisory Board no longer fulfils the conditions required for the performance of his duties or has been guilty of serious misconduct, the Council may, following a proposal by the ECB, which has been approved by the European Parliament, adopt an implementing decision to remove the Chair from office.
The Council shall act by qualified majority without taking into account the vote of the members of the Council which are not participating Member States.
Following a compulsory retirement of the Vice-Chair of the Supervisory Board as a member of the Executive Board, pronounced in accordance with the Statute of the ESCB and of the ECB, the Council may, following a proposal by the ECB, which has been approved by the European Parliament, adopt an implementing decision to remove the Vice-Chair from office.
The Council shall act by qualified majority without taking into account the vote of the members of the Council which are not participating Member States.
For those purposes the European Parliament or the Council may inform the ECB that they consider that the conditions for the removal of the Chair or the Vice Chair of the Supervisory Board from office are fulfilled, to which the ECB shall respond.
5.
The four representatives of the ECB appointed by the Governing Council shall not perform duties directly related to the monetary function of the ECB.
All the ECB representatives shall have voting rights.
6.
Decisions of the Supervisory Board shall be taken by a simple majority of its members.
Each member shall have one vote.
In case of a draw, the Chair shall have a casting vote.
7.
By derogation from paragraph 6 of this Article, the Supervisory Board shall take decisions on the adoption of regulations pursuant to Article 4(3), on the basis of a qualified majority of its members, as defined in Article 16(4) TEU and in Article 3 of Protocol No 36 on transitional provisions attached to the TEU and to the TFEU, for the members representing the participating Member State’s authorities.
Each of the four representatives of the ECB appointed by the Governing Council shall have a vote equal to the median vote of the other members.
8.
Without prejudice to Article 6, the Supervisory Board shall carry out preparatory works regarding the supervisory tasks conferred on the ECB and propose to the Governing Council of the ECB complete draft decisions to be adopted by the latter, pursuant to a procedure to be established by the ECB.
The draft decisions shall be transmitted at the same time to the national competent authorities of the Member States concerned.
A draft decision shall be deemed adopted unless the Governing Council objects within a period to be defined in the procedure mentioned above but not exceeding a maximum period of ten working days.
However, if a participating Member State whose currency is not the euro disagrees with a draft decision of the Supervisory Board, the procedure set out in Article 7(8) shall apply.
In emergency situations the aforementioned period shall not exceed 48 hours.
If the Governing Council objects to a draft decision, it shall state the reasons for doing so in writing, in particular stating monetary policy concerns.
If a decision is changed following an objection by the Governing Council, a participating Member State whose currency is not the euro may notify the ECB of its reasoned disagreement with the objection and the procedure set out in Article 7(7) shall apply.
9.
A secretariat shall support the activities of the Supervisory Board, including preparing the meetings on a full time basis.
10.
The Supervisory Board, voting in accordance with the rule set out in paragraph 6, shall establish a steering committee from among its members with a more limited composition to support its activities, including preparing the meetings.
The steering committee of the Supervisory Board shall have no decision-making powers.
The steering committee shall be chaired by the Chair or, in the exceptional absence of the Chair, the Vice-Chair of the Supervisory Board.
The composition of the steering committee shall ensure a fair balance and rotation between national competent authorities.
It shall consist of no more than ten members including the Chair, the Vice-Chair and one additional representative from the ECB.
The steering committee shall execute its preparatory tasks in the interest of the Union as a whole and shall work in full transparency with the Supervisory Board.
11.
A representative of the Commission may participate as an observer in the meetings of the Supervisory Board upon invitation.
Observers shall not have access to confidential information relating to individual institutions.
12.
The Governing Council shall adopt internal rules setting out in detail its relation with the Supervisory Board.
The Supervisory Board shall also adopt its rules of procedure, voting in accordance with the rule set out in paragraph 6.
Both sets of rules shall be made public.
The rules of procedure of the Supervisory Board shall ensure equal treatment of all participating Member States.
Article 27
Professional secrecy and exchange of information
1.
Members of the Supervisory Board, staff of the ECB and staff seconded by participating Member States carrying out supervisory duties, even after their duties are ceased, shall be subject to the professional secrecy requirements set out in Article 37 of the Statute of the ESCB and of the ECB and in the relevant acts of Union law.
The ECB shall ensure that individuals who provide any service, directly or indirectly, permanently or occasionally, related to the discharge of supervisory duties are subject to equivalent professional secrecy requirements.
2.
For the purpose of carrying out the tasks conferred on it by this Regulation, the ECB shall be authorised, within the limits and under the conditions set out in the relevant Union law, to exchange information with national or Union authorities and bodies in the cases where the relevant Union law allows national competent authorities to disclose information to those entities or where Member States may provide for such disclosure under the relevant Union law.
Article 28
Resources
The ECB shall be responsible for devoting the necessary financial and human resources to the exercise of the tasks conferred on it by this Regulation.
Article 29
Budget and annual accounts
1.
The ECB’s expenditure for carrying out the tasks conferred on it by this Regulation shall be separately identifiable within the budget of the ECB.
2.
The ECB shall, as part of the report referred to in Article 20, report in detail on the budget for its supervisory tasks.The annual accounts of the ECB drawn up and published in accordance with Article 26.2 of the Statute of the ESCB and of the ECB shall include the income and expenses related to the supervisory tasks.
3.
In line with Article 27.1 of the Statute of the ESCB and of the ECB the supervisory section of the annual accounts shall be audited.
Article 30
Supervisory fees
1.
The ECB shall levy an annual supervisory fee on credit institutions established in the participating Member States and branches established in a participating Member State by a credit institution established in a non-participating Member State.
The fees shall cover expenditure incurred by the ECB in relation to the tasks conferred on it under Articles 4 to 6 of this Regulation.
These fees shall not exceed the expenditure relating to these tasks.
2.
The amount of the fee levied on a credit institution or branch shall be calculated in accordance with the arrangements established, and published in advance, by the ECB.
Before establishing those arrangements, the ECB shall conduct open public consultations and analyse the potential related costs and benefits, and publish the results of both.
3.
The fees shall be calculated at the highest level of consolidation within participating Member States, and shall be based on objective criteria relating to the importance and risk profile of the credit institution concerned, including its risk weighted assets.
The basis for calculating the annual supervisory fee for a given calendar year shall be the expenditure relating to the supervision of credit institutions and branches in that year.
The ECB may require advance payments in respect of the annual supervisory fee which shall be based on a reasonable estimate.
The ECB shall communicate with the national competent authority before deciding on the final fee level so as to ensure that supervision remains cost-effective and reasonable for all credit institutions and branches concerned.
The ECB shall communicate to credit institutions and branches the basis for the calculation of the annual supervisory fee.
4.
The ECB shall report in accordance with Article 20.
5.
This Article is without prejudice to the right of national competent authorities to levy fees in accordance with national law and, to the extent supervisory tasks have not been conferred on the ECB, or in respect of costs of cooperating with and assisting the ECB and acting on its instructions, in accordance with relevant Union law and subject to the arrangements made for the implementation of this Regulation, including Articles 6 and 12.
Article 31
Staff and staff exchange
1.
The ECB shall establish, together with all national competent authorities, arrangements to ensure an appropriate exchange and secondment of staff with and among national competent authorities.
2.
The ECB may require as appropriate that supervisory teams of national competent authorities taking supervisory actions regarding a credit institution, financial holding company or mixed financial holding company located in one participating Member State in accordance with this Regulation also involve staff from national competent authorities of other participating Member States.
3.
The ECB shall establish and maintain comprehensive and formal procedures including ethics procedures and proportionate periods to assess in advance and prevent possible conflicts of interest resulting from subsequent employment within two years of members of the Supervisory Board and ECB staff members engaged in supervisory activities, and shall provide for appropriate disclosures subject to applicable data protection rules.
Those procedures shall be without prejudice to the application of stricter national rules.
For members of the Supervisory Board who are representatives of national competent authorities, those procedures shall be established and implemented in cooperation with national competent authorities, without prejudice to applicable national law.
For the ECB staff members engaged in supervisory activities, those procedures shall determine categories of positions to which such assessment applies, as well as periods that are proportionate to the functions of those staff members in the supervisory activities during their employment at the ECB.
4.
The procedures referred to in paragraph 3 shall provide that the ECB shall assess whether there are objections that members of the Supervisory Board take paid work in private sector institutions for which the ECB has supervisory responsibility after they have ceased to hold office.
The procedures referred to in paragraph 3 shall apply as a rule for two years after the members of the Supervisory Board have ceased to hold office and may be adjusted, on the basis of due justification, proportionate to the functions performed during that term of office and the length of time that office was held.
5.
The Annual Report of the ECB in accordance with Article 20 shall include detailed information, including statistical data on the application of the procedures referred to in paragraphs 3 and 4 of this Article.
CHAPTER V
General and final provisions
Article 32
Review
By 31 December 2015, and subsequently every three years thereafter, the Commission shall publish a report on the application of this Regulation, with a special emphasis on monitoring the potential impact on the smooth functioning of the internal market.
That report shall evaluate, inter alia:
(a)
the functioning of the SSM within the ESFS and the impact of the supervisory activities of the ECB on the interests of the Union as a whole and on the coherence and integrity of the internal market in financial services, including its possible impact on the structures of the national banking systems within the Union, and regarding the effectiveness of cooperation and information sharing arrangements between the SSM and competent authorities of non-participating Member States;
(b)
the division of tasks between the ECB and the national competent authorities within the SSM, the effectiveness of the practical arrangements of organisation adopted by the ECB, and the impact of the SSM on the functioning of the remaining supervisory colleges;
(c)
the effectiveness of the ECB’s supervisory and sanctioning powers and the appropriateness of conferring on the ECB additional sanctioning powers, including in relation to persons other than credit institutions, financial holding companies or mixed financial holding companies;
(d)
the appropriateness of the arrangements set out respectively for macroprudential tasks and tools under Article 5 and for the granting and withdrawal of authorisations under Article 14;
(e)
the effectiveness of independence and accountability arrangements;
(f)
the interaction between the ECB and the EBA;
(g)
the appropriateness of governance arrangements, including the composition of, and voting arrangements in, the Supervisory Board and its relation with the Governing Council, as well as the collaboration in the Supervisory Board between Member States whose currency is the euro and the other participating Member States in the SSM;
(h)
the interaction between the ECB and the competent authorities of non-participating Member States and the effects of the SSM on these Member States;
(i)
the effectiveness of the recourse mechanism against decisions of the ECB;
(j)
the cost effectiveness of the SSM;
(k)
the possible impact of the application of Article 7(6), 7(7) and 7(8) on the functioning and integrity of the SSM;
(l)
the effectiveness of the separation between supervisory and monetary policy functions within the ECB and of the separation of financial resources devoted to supervisory tasks from the budget of the ECB, taking into account any modifications of the relevant legal provisions including at the level of primary law;
(m)
the fiscal effects that supervisory decisions taken by the SSM have on participating Member States and the impact of any developments in relation to resolution financing arrangements;
(n)
the possibilities of developing further the SSM, taking into account any modifications of the relevant provisions, including at the level of primary law, and taking into account whether the rationale of the institutional provisions in this Regulation is no longer present, including the possibility to fully align rights and obligations of Member States whose currency is the euro and other participating Member States.
The report shall be forwarded to the European Parliament and to the Council.
The Commission shall make accompanying proposals, as appropriate.
Article 33
Transitional provisions
1.
The ECB shall publish the framework referred to in Article 6(7) by 4 May 2014.
2.
The ECB shall assume the tasks conferred on it by this Regulation on 4 November 2014 subject to the implementation arrangements and measures set out in this paragraph.
After 3 November 2013, the ECB shall publish by means of regulations and decisions the detailed operational arrangements for the implementation of the tasks conferred on it by this Regulation.
From 3 November 2013, the ECB shall send a quarterly report to the European Parliament, to the Council and to the Commission on progress in the operational implementation of this Regulation.
If on the basis of the reports referred to in the third subparagraph of this paragraph and following discussions of the reports in the European Parliament and in the Council, it is shown that the ECB will not be ready for exercising in full its tasks on 4 November 2014, the ECB may adopt a decision to set a date later than the one referred to in the first subparagraph of this paragraph to ensure continuity during the transition from national supervision to the SSM, and based on the availability of staff, the setting up of appropriate reporting procedures and arrangements for cooperation with national competent authorities pursuant to Article 6.
3.
Notwithstanding paragraph 2, and without prejudice to the exercise of investigatory powers conferred on it under this Regulation, from 3 November 2013, the ECB may start carrying out the tasks conferred on it by this Regulation other than adopting supervisory decisions in respect of any credit institution, financial holding company or mixed financial holding company and following a decision addressed to the entities concerned and to the national competent authorities concerned.
Notwithstanding paragraph 2, if the ESM unanimously requests the ECB to take over direct supervision of a credit institution, financial holding company or mixed financial holding company as a precondition for its direct recapitalisation, the ECB may immediately start carrying out the tasks conferred on it by this Regulation in respect of that credit institution, financial holding company or mixed financial holding company, and following a decision addressed to the entities concerned and to the national competent authorities concerned.
4.
From 3 November 2013, in view of the assumption of its tasks, the ECB may require the national competent authorities and the persons referred to in Article 10(1) to provide all relevant information for the ECB to carry out a comprehensive assessment, including a balance-sheet assessment, of the credit institutions of the participating Member State.
The ECB shall carry out such an assessment at least in relation to the credit institutions not covered by Article 6(4).
The credit institution and the competent authority shall supply the information requested.
5.
Credit institutions authorised by participating Member States on 3 November 2013 or, where relevant, on the dates referred to in paragraphs 2 and 3 of this Article shall be deemed to be authorised in accordance with Article 14 and may continue to carry out their business.
National competent authorities shall communicate to the ECB before the date of application of this Regulation or, where relevant, before the dates referred to in paragraphs 2 and 3 of this Article, the identity of those credit institutions together with a report indicating the supervisory history and the risk profile of the institutions concerned, and any further information requested by the ECB.
The information shall be submitted in the format requested by the ECB.
6.
Notwithstanding Article 26(7), until 31 December 2015, qualified majority voting and simple majority voting shall be applied together for the adoption of the regulations referred to in Article 4(3).
Article 34
Entry into force
This Regulation shall enter into force on the fifth day following that of its publication in the Official Journal of the European Union.
This Regulation shall be binding in its entirety and directly applicable in all Member States.
Done at Luxembourg, 15 October 2013.
For the Council
The President
R.
ŠADŽIUS
(1)
OJ L 331, 15.12.2010, p. 12.
(2)
OJ L 331, 15.12.2010, p. 48.
(3)
OJ L 331, 15.12.2010, p. 84.
(4)
OJ C 40, 7.2.2001, p. 453.
(5)
OJ C 25 E, 29.1.2004, p. 394.
(6)
OJ L 318, 27.11.1998, p. 4.
(7)
OJ 17, 6.10.1958, p. 385.
(8)
OJ L 281, 23.11.1995, p. 31.
(9)
OJ L 8, 12.1.2001, p. 1.
(10)
OJ L 136, 31.5.1999, p. 1.
(11)
Decision ECB/2004/11 of the European Central Bank of 3 June 2004 concerning the terms and conditions for European Anti-Fraud Office investigations of the European Central Bank, in relation to the prevention of fraud, corruption and any other illegal activities detrimental to the European Communities’ financial interests (OJ L 230, 30.6.2004, p. 56).
(12)
OJ L 176, 27.6.2013, p. 338.
(13)
OJ L 176, 27.6.2013, p. 1.
(14)
OJ L 35, 11.2.2003, p. 1.
29.10.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
L 287/63
REGULAMENTUL (UE) NR. 1024/2013 AL CONSILIULUI
din 15 octombrie 2013
de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 127 alineatul (6),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Parlamentului European,
având în vedere avizul Băncii Centrale Europene,
hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,
întrucât:
(1)
De-a lungul ultimelor decenii, Uniunea a făcut progrese considerabile în crearea unei piețe interne a serviciilor bancare.
În consecință, în multe state membre, grupurile bancare al căror sediu central se află în alte state membre dețin o cotă semnificativă de piață, iar instituțiile de credit și-au diversificat activitatea din punct de vedere geografic, atât în zona euro, cât și în afara zonei euro.
(2)
Actuala criză economică și financiară demonstrează că integritatea monedei unice și a pieței interne poate fi amenințată de fragmentarea sectorului financiar.
Este, așadar, esențial să se intensifice integrarea supravegherii bancare pentru a consolida Uniunea, a restabili stabilitatea financiară și a pune bazele redresării economice.
(3)
Menținerea și aprofundarea pieței interne a serviciilor bancare este esențială pentru a stimula creșterea economică în Uniune și finanțarea adecvată a economiei reale.
Acest lucru ridică însă provocări din ce în ce mai mari.
Există dovezi potrivit cărora integrarea piețelor bancare din Uniune se află în impas.
(4)
În același timp, pe lângă adoptarea unui cadru de reglementare mai îmbunătățit la nivelul Uniunii, autoritățile de supraveghere trebuie să-și intensifice activitatea de supraveghere pentru a integra lecțiile crizei financiare din ultimii ani și să fie capabile să supravegheze piețe și instituții extrem de complexe și interconectate.
(5)
Competența de supraveghere a instituțiilor de credit individuale din Uniune rămâne în cea mai mare parte la nivel național.
Coordonarea între autoritățile de supraveghere este esențială, dar criza a demonstrat că simpla coordonare nu este suficientă, în special în contextul unei monede unice.
Pentru a menține stabilitatea financiară în Uniune și pentru a spori efectele pozitive ale integrării pieței asupra creșterii și bunăstării, ar trebui îmbunătățită integrarea responsabilităților în materie de supraveghere.
Acest lucru este deosebit de important pentru a asigura o imagine de ansamblu coerentă și exactă asupra unui întreg grup bancar și a solidității sale în ansamblu și ar reduce riscul unor interpretări diferite și decizii contradictorii la nivel de entitate individuală.
(6)
În multe cazuri, stabilitatea instituțiilor de credit este încă strâns legată de statul membru în care acestea își au sediul.
Îndoielile existente în ceea ce privește sustenabilitatea datoriei publice, perspectivele de creștere economică și viabilitatea instituțiilor de credit au creat și creează pe piață tendințe negative, care se influențează reciproc.
Acest lucru poate conduce la apariția de riscuri pentru viabilitatea unor instituții de credit, precum și pentru stabilitatea sistemului financiar în zona euro și în întreaga Uniune și poate îngreuna situația deja tensionată a finanțelor publice din statele membre în cauză.
(7)
Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (ABE), înființată în 2011 prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (1), precum și Sistemul european de supraveghere financiară (SESF) instituit prin articolul 2 din regulamentul respectiv și articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale) (2) (AEAPO) și prin articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (3) (AEVMP) au îmbunătățit în mod semnificativ cooperarea dintre autoritățile de supraveghere bancară din cadrul Uniunii.
ABE aduce contribuții importante la crearea unui cadru unic de reglementare pentru serviciile financiare din Uniune și a avut un rol fundamental în punerea în aplicare cu consecvență a recapitalizării instituțiilor de credit importante din Uniune, convenită de reuniunea la nivel înalt a zonei euro din 26 octombrie 2011, în conformitate cu orientările și condițiile adoptate de către Comisie referitoare la ajutoarele de stat.
(8)
Parlamentul European a solicitat în repetate rânduri desemnarea unui organism european care să fie direct responsabil cu îndeplinirea anumitor atribuții de supraveghere a instituțiilor financiare, începând cu rezoluțiile sale din 13 aprilie 2000 referitoare la Comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului pentru piețele financiare: plan de acțiune (4) și continuând cu rezoluția sa din 21 noiembrie 2002 privind normele de supraveghere prudențială din Uniunea Europeană (5).
(9)
Concluziile Consiliului European din 29 iunie 2012 au invitat președintele Consiliului European să elaboreze o foaie de parcurs pentru realizarea unei uniuni economice și monetare autentice.
În aceeași zi, reuniunea la nivel înalt a zonei euro a subliniat că, în momentul în care va fi instituit un mecanism unic de supraveghere eficient, cu implicarea Băncii Centrale Europene (BCE) pentru băncile din zona euro, Mecanismul European de Stabilitate (MES) ar putea avea posibilitatea, în urma unei decizii obișnuite, de a recapitaliza băncile în mod direct, bazându-se pe condiționalități adecvate, inclusiv respectarea normelor în materie de ajutoare de stat.
(10)
Consiliul European din 19 octombrie 2012 a conchis că procesul spre o uniune economică și monetară profundă ar trebui să se bazeze pe cadrul instituțional și legal al Uniunii și să fie caracterizat prin deschidere și transparență față de statele membre a căror monedă nu este euro, precum și prin respect pentru integritatea pieței interne.
Cadrul financiar integrat va dispune de un mecanism unic de supraveghere, care va fi deschis în măsura posibilului tuturor statelor membre care doresc să participe.
(11)
Prin urmare, ar trebui instituită o uniune bancară în Uniune, susținută de un cadru unic de reglementare pentru serviciile financiare, cuprinzător și detaliat, aplicabil pieței interne în ansamblul său, și având în componență un mecanism unic de supraveghere și noi cadre de garantare a depozitelor și de rezoluție.
Având în vedere legăturile strânse și interacțiunile dintre statele membre a căror monedă este euro, uniunea bancară ar trebui să se aplice cel puțin pentru toate statele membre din zona euro.
În vederea menținerii și adâncirii pieței interne și în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere instituțional, uniunea bancară ar trebui, de asemenea, să fie deschisă participării altor state membre.
(12)
Ca prim pas în direcția unei uniuni bancare, un mecanism unic de supraveghere ar trebui să asigure punerea în aplicare în mod coerent și eficace a politicii Uniunii referitoare la supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, aplicarea cadrului unic de reglementare pentru serviciile financiare în același mod instituțiilor de credit din toate statele membre în cauză și faptul că respectivele instituții de credit sunt supuse unei supravegheri de cea mai bună calitate, nestingherită de alte considerații care nu sunt de ordin prudențial.
Mecanismul unic de supraveghere (MUS) ar trebui mai ales să fie în concordanță cu funcționarea pieței interne a serviciilor financiare și cu libera circulație a capitalurilor.
Un mecanism unic de supraveghere reprezintă punctul de pornire pentru următorii pași în direcția uniunii bancare.
Acest lucru reflectă principiul potrivit căruia, în urma unei decizii obișnuite, MES va avea posibilitatea de a recapitaliza băncile în mod direct, odată cu instituirea unui mecanism unic de supraveghere eficace.
În concluziile Consiliului European din 13-14 decembrie 2012 se preciza că „Într-un context în care supravegherea bancară este efectiv transferată unui mecanism unic de supraveghere, va fi necesar un mecanism unic de rezoluție, care să aibă prerogativele necesare pentru a asigura rezoluția oricărei bănci din statele membre participante cu ajutorul instrumentelor adecvate” și că „Mecanismul unic de rezoluție ar trebui să se bazeze pe contribuțiile sectorului financiar și să includă mecanisme de sprijin adecvate și eficace”.
(13)
În calitate de bancă centrală a zonei euro, cu o vastă experiență în probleme de stabilitate macroeconomică și financiară, BCE este în măsură să îndeplinească atribuții de supraveghere bine definite, având ca obiectiv principal protejarea stabilității sistemului financiar din Uniune.
Într-adevăr, în multe state membre, băncile centrale sunt deja responsabile cu supravegherea bancară.
Băncii Centrale Europene ar trebui să-i fie, prin urmare, conferite atribuții specifice privind politicile legate de supravegherea instituțiilor de credit din statele membre participante.
(14)
BCE și autoritățile naționale competente din statele membre nu sunt state membre participante („state membre neparticipante”) ar trebui să încheie un memorandum de înțelegere care să descrie în termeni generali modul în care vor coopera unele cu altele în vederea îndeplinirii atribuțiilor lor de supraveghere în temeiul dreptului Uniunii în legătură cu instituțiile financiare menționate în prezentul regulament.
Memorandumul de înțelegere ar putea, printre altele, să clarifice consultarea referitoare la deciziile BCE care produc efecte asupra sucursalelor sau filialelor cu sediul în statul membru neparticipant, a căror întreprindere-mamă își are sediul într-un stat membru participant, precum și cooperarea în situații de urgență, inclusiv mecanismele de alertă timpurie, în conformitate cu procedurile prevăzute în legislația relevantă a Uniunii.
Memorandumul ar trebui revizuit în mod periodic.
(15)
Ar trebui să i se confere BCE atribuții specifice de supraveghere care sunt esențiale pentru a asigura punerea în aplicare coerentă și eficace a politicii Uniunii în materie de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit, în timp ce alte atribuții ar trebui să rămână ale autorităților naționale.
Atribuțiile BCE ar trebui să includă luarea de măsuri pentru asigurarea stabilității macroprudențiale, sub rezerva unor acorduri specifice care să reflecte rolul autorităților naționale.
(16)
Siguranța și soliditatea instituțiilor de credit de mari dimensiuni este esențială pentru a asigura stabilitatea sistemului financiar.
Cu toate acestea, experiența recentă arată că instituțiile de credit de mai mici dimensiuni pot reprezenta, de asemenea, o amenințare la adresa stabilității financiare.
Prin urmare, BCE ar trebui să fie în măsură să își exercite atribuțiile de supraveghere în raport cu toate instituțiile de credit autorizate și sucursalele cu sediul în statele membre participante.
(17)
În îndeplinirea atribuțiilor care i-au fost conferite și fără a aduce atingere obiectivului de a garanta siguranța și soliditatea instituțiilor de credit, BCE ar trebui să țină seama pe deplin de diversitatea instituțiilor de credit, de dimensiunile și modelele de afaceri ale acestora, precum și de beneficiile sistemice ale diversității în sectorul bancar din Uniune.
(18)
Exercitarea atribuțiilor BCE ar trebui să contribuie, în special, la asigurarea faptului că instituțiile de credit internalizează integral toate costurile generate de activitățile lor, astfel încât să se evite hazardul moral și asumarea de riscuri excesive asociată acestuia.
BCE ar trebui să țină cont pe deplin de condițiile macroeconomice relevante din statele membre, în special de stabilitatea ofertei de credit și de facilitarea activităților productive pentru economie în general.
(19)
Nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui să fie înțeleasă drept o modificare a cadrului contabil aplicabil în temeiul altor acte de drept al Uniunii și de drept național.
(20)
Autorizarea prealabilă pentru desfășurarea activității instituțiilor de credit este o tehnică prudențială-cheie pentru a se asigura că aceste activități sunt întreprinse doar de acei operatori care dețin o bază economică solidă, o organizare care le permite să facă față riscurilor specifice inerente atragerii de depozite și acordării de credite, precum și directori cu competențe în domeniu.
BCE ar trebui să aibă deci atribuția de a autoriza instituțiile de credit care urmează să fie înființate în statele membre participante și ar trebui să fie responsabilă cu retragerea autorizațiilor, sub rezerva unor acorduri specifice care să reflecte rolul autorităților naționale.
(21)
În plus față de condițiile prevăzute de dreptul Uniunii cu privire la autorizarea instituțiilor de credit și cazurile de retragere a acestor autorizații, statele membre pot să prevadă în prezent condiții suplimentare pentru autorizare și cazuri suplimentare de retragere a autorizațiilor.
BCE ar trebui prin urmare să își îndeplinească atribuția legată de autorizarea instituțiilor de credit și de retragere a autorizației, în caz de nerespectare a dreptului național, la propunerea respectivei autorități naționale competente, care evaluează conformitatea cu condițiile relevante prevăzute în dreptul național.
(22)
O evaluare a caracterului adecvat al oricărui nou proprietar înainte de achiziționarea unei participații semnificative într-o instituție de credit este un instrument indispensabil pentru a asigura menținerea caracterului adecvat și a solidității financiare a proprietarilor instituțiilor de credit.
În calitate de instituție a Uniunii, BCE este în măsură să efectueze o astfel de evaluare, fără a impune restricții nejustificate pe piața internă.
BCE ar trebui să aibă atribuția de a evalua achiziționarea și cedarea de participații semnificative în instituțiile de credit, cu excepția contextului rezoluției bancare.
(23)
Respectarea acelor norme ale Uniunii, care obligă instituțiile de credit să dețină anumite niveluri de capital pentru a acoperi riscurile inerente activității instituțiilor de credit, să limiteze dimensiunea expunerilor față de contrapartidele individuale, să facă publice informațiile referitoare la propria situație financiară, să dispună de suficiente active lichide pentru a face față situațiilor de criză pe piață și să limiteze efectul de levier reprezintă o condiție prealabilă a solidității prudențiale a instituțiilor de credit.
BCE ar trebui să aibă atribuția de a asigura respectarea acestor norme care includ, în special, acordarea de aprobări, permisiuni, derogări sau exceptări prevăzute în scopul respectivelor norme.
(24)
Existența unor amortizoare suplimentare de capital, inclusiv a unui amortizor de conservare a capitalului și a unui amortizor anticiclic de capital pentru a se asigura că instituțiile de credit acumulează, în perioadele de creștere economică, o bază de capital suficientă pentru a absorbi pierderile în perioadele de criză, a unor amortizoare pentru instituții globale de importanță sistemică și pentru alte instituții de importanță sistemică, precum și a altor măsuri care vizează contracararea riscurilor sistemice sau macroprudențiale, reprezintă instrumente prudențiale-cheie.
În scopul de a asigura coordonarea deplină, BCE ar trebui să fie informată în mod corespunzător în cazul în care autoritățile naționale competente sau autoritățile naționale desemnate impun astfel de măsuri.
Mai mult, BCE ar trebui să fie în măsură, după caz, să aplice cerințe mai stricte și măsuri mai stringente, sub rezerva coordonării strânse cu autoritățile naționale.
Dispozițiile din prezentul regulament privind măsurile de contracarare a riscurilor sistemice sau macroprudențiale nu aduc atingere procedurilor de coordonare prevăzute în alte acte de drept al Uniunii.
Autoritățile naționale competente sau autoritățile naționale desemnate și BCE vor acționa în conformitate cu toate procedurile de coordonare prevăzute în astfel de acte, după ce au urmat procedurile prevăzute în prezentul regulament.
(25)
Siguranța și soliditatea unei instituții de credit depind, de asemenea, de alocarea unui capital intern adecvat, ținând seama de riscurile la care ar putea fi expusă instituția, precum și de existența unor structuri de organizare internă și a unor structuri de administrare corporativă adecvate.
BCE ar trebui să aibă, prin urmare, atribuția de a aplica cerințe care să asigure faptul că instituțiile de credit în statele membre participante dispun de structuri, procese și mecanisme de administrare solide, inclusiv strategii și procese de evaluare și menținere a caracterului adecvat al capitalului intern.
În cazul apariției unor deficiențe, BCE ar trebui să aibă, de asemenea, atribuția de a impune măsuri adecvate, inclusiv cerințe specifice de suplimentare a fondurilor proprii, cerințe specifice de publicare, precum și cerințe specifice de lichiditate.
(26)
Riscurile la adresa siguranței și solidității unei instituții de credit pot apărea atât la nivelul instituțiilor de credit individuale, cât și la nivelul unui grup bancar sau al unui conglomerat financiar.
Pentru a garanta siguranța și soliditatea instituțiilor de credit, este importantă existența unor acorduri specifice de supraveghere care să atenueze aceste riscuri.
În plus față de supravegherea instituțiilor de credit individuale, atribuțiile BCE ar trebui să includă supravegherea la nivel consolidat, supravegherea suplimentară, supravegherea societăților financiare holding și supravegherea societăților financiare holding mixte, excluzând supravegherea întreprinderilor de asigurare.
(27)
În vederea menținerii stabilității financiare, deteriorarea situației financiare și economice a unei instituții trebuie remediată în stadiu incipient.
BCE ar trebui să aibă atribuția de a lua măsuri de intervenție timpurie, astfel cum se prevede în dreptul relevant al Uniunii.
Totuși, BCE ar trebui să-și coordoneze măsurile de intervenție timpurie cu autoritățile de rezoluție relevante.
În măsura în care autoritățile naționale își mențin competențele privind rezoluția instituțiilor de credit, BCE ar trebui, în plus, să se coordoneze în mod corespunzător cu autoritățile naționale în cauză, pentru a asigura o înțelegere comună a responsabilităților fiecăruia în caz de producere a unei crize, în special în contextul grupurilor de gestionare a crizelor transfrontaliere și al viitoarelor colegii de rezoluție instituite în acest scop.
(28)
Atribuțiile de supraveghere care nu sunt conferite BCE ar trebui să rămână în competența autorităților naționale.
Aceste atribuții ar trebui să includă prerogativa de a primi notificări de la instituțiile de credit în legătură cu dreptul de stabilire și de liberă prestare a serviciilor, de a supraveghea organismele care nu se încadrează în definiția instituțiilor de credit în temeiul dreptului Uniunii, dar care sunt supravegheate ca instituții de credit în conformitate cu dreptul național, de a supraveghea instituțiile de credit din țări terțe care își înființează o sucursală sau furnizează servicii transfrontaliere în Uniune, de a supraveghea serviciile de plăți, de a efectua verificări curente ale instituțiilor de credit, de a îndeplini funcția autorităților competente în relația cu instituțiile de credit în ceea ce privește piețele instrumentelor financiare, de a preveni utilizarea sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului și de a asigura protecția consumatorilor.
(29)
BCE ar trebui să coopereze în mod corespunzător și pe deplin cu autoritățile naționale competente cu asigurarea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor și cu combaterea spălării banilor.
(30)
BCE ar trebui să îndeplinească atribuțiile care îi sunt conferite cu scopul de a garanta siguranța și soliditatea instituțiilor de credit și stabilitatea sistemului financiar din Uniune și al fiecărui stat membru participant în parte, precum și unitatea și integritatea pieței interne, asigurând astfel protecția deponenților și îmbunătățind funcționarea pieței interne, în conformitate cu cadrul unic de reglementare pentru serviciile financiare din Uniune.
În special, BCE ar trebui să ia în considerare în mod adecvat principiile de egalitate și nediscriminare.
(31)
Conferirea unor atribuții de supraveghere Băncii Centrale Europene ar trebui să fie în concordanță cu cadrul SESF și cu obiectivul său fundamental de a elabora cadrul unic de reglementare și de a consolida convergența practicilor de supraveghere pe întreg teritoriul Uniunii.
Cooperarea dintre autoritățile de supraveghere bancară și autoritățile de supraveghere a piețelor asigurărilor și valorilor mobiliare este importantă pentru a aborda chestiunile de interes comun și a asigura o supraveghere adecvată a instituțiilor de credit care operează și în sectorul asigurărilor și în cel al valorilor mobiliare.
Prin urmare, BCE ar trebui să fie obligată să coopereze strâns cu ABE, cu AEVMP, cu AEAPO și cu Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) și cu celelalte autorități care fac parte din SESF.
BCE ar trebui să își îndeplinească atribuțiile în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament și fără a aduce atingere competenței și atribuțiilor altor participanți din cadrul SESF.
De asemenea, BCE ar trebui să fie obligată să coopereze cu autoritățile de rezoluție relevante și cu organismele care finanțează direct sau indirect asistența financiară publică.
(32)
BCE ar trebui să își îndeplinească atribuțiile sub rezerva dreptului relevant al Uniunii și în conformitate cu acesta, inclusiv cu totalitatea dreptului primar și secundar al Uniunii, cu deciziile Comisiei în domeniul ajutoarelor de stat, cu normele privind concurența și controlul fuziunilor și cu cadrul unic de reglementare aplicabil tuturor statelor membre.
ABE este însărcinată cu elaborarea de proiecte de standarde tehnice, precum și de orientări și recomandări care să asigure convergența în materie de supraveghere și coerența rezultatelor activităților de supraveghere pe teritoriul Uniunii.
BCE nu ar trebui să se substituie ABE în exercitarea acestor atribuții și, prin urmare, ar trebui să dețină prerogative privind adoptarea de regulamente în conformitate cu articolul 132 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), și în conformitate cu actele Uniunii adoptate de Comisie pe baza propunerilor elaborate de ABE și sub rezerva articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(33)
După caz, BCE și autoritățile competente responsabile cu piețele destinate instrumentelor financiare ar trebui să încheie memorandumuri de înțelegere care să descrie în termeni generali modul în care vor coopera în vederea îndeplinirii atribuțiilor de supraveghere ce le revin în temeiul dreptului Uniunii în legătură cu instituțiile financiare menționate în prezentul regulament.
Aceste memorandumuri ar trebui transmise Parlamentului European, Consiliului și autorităților competente din toate statele membre.
(34)
În exercitarea atribuțiilor sale și în exercitarea prerogativelor sale de supraveghere, BCE ar trebui să aplice normele materiale legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit.
În componența normelor respective intră dreptul relevant al Uniunii, în special regulamente direct aplicabile sau directive precum cele privind cerințele de capital impuse instituțiilor de credit și cele privind conglomeratele financiare.
În cazul în care normele materiale legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit sunt prevăzute de directive, BCE ar trebui să aplice legislația națională de transpunere a directivelor respective.
În cazul în care dreptul relevant al Uniunii constă din regulamente și se referă la domenii în care, la data intrării în vigoare a prezentului regulament, respectivele regulamente acordă în mod explicit opțiuni pentru statele membre, BCE ar trebui să aplice și legislația națională de exercitare a acelor opțiuni.
Asemenea opțiuni ar trebui interpretate ca excluzând opțiunile aflate numai la dispoziția autorităților competente sau desemnate.
Acest lucru nu aduce atingere principiului supremației dreptului Uniunii.
Prin urmare, BCE ar trebui, atunci când adoptă orientări sau recomandări sau când ia decizii, să se bazeze pe dreptul obligatoriu relevant al Uniunii și să acționeze în conformitate cu aceasta.
(35)
În cadrul domeniului de aplicare a atribuțiilor conferite BCE, dreptul național conferă autorităților naționale competente anumite prerogative care în prezent nu sunt cerute de dreptul Uniunii, inclusiv anumite prerogative privind intervenția timpurie și măsurile preventive.
BCE ar trebui să poată solicita autorităților naționale în statele membre participante să facă uz de aceste prerogative, pentru a asigura realizarea integrală și eficace a supravegherii în cadrul MUS.
(36)
Pentru a se asigura că instituțiile de credit, societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte aplică normele și deciziile în materie de supraveghere, ar trebui impuse sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare în caz de încălcări.
În conformitate cu articolul 132 alineatul (3) din TFUE și cu Regulamentul (CE) nr. 2532/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 cu privire la atribuțiile Băncii Centrale Europene în materie de sancțiuni (6), BCE are dreptul de a impune amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu asupra întreprinderilor pentru nerespectarea obligațiilor care decurg din regulamentele și deciziile sale.
Mai mult, pentru a permite BCE să își exercite în mod eficient atribuțiile referitoare la asigurarea respectării normelor în materie de supraveghere prevăzute în dreptul direct aplicabil al Uniunii, BCE ar trebui să fie împuternicită să impună sancțiuni pecuniare instituțiilor de credit, societăților financiare holding și societăților financiare holding mixte pentru încălcarea acestor norme.
Autoritățile naționale ar trebui să poată în continuare aplica sancțiuni în caz de nerespectare a obligațiilor care decurg din dreptul național care transpune directivele Uniunii.
În cazul în care BCE consideră că pentru îndeplinirea atribuțiilor sale este necesară aplicarea unei sancțiuni pentru astfel de încălcări, ea ar trebui să fie în măsură să sesizeze autoritățile naționale competente în acest sens.
(37)
Autoritățile naționale de supraveghere dețin o expertiză bogată și de lungă durată în ceea ce privește supravegherea instituțiilor de credit aflate pe teritoriul lor și cunosc în detaliu caracteristicile economice, organizaționale și culturale ale acestora.
În acest scop, ele dispun de un personal numeros specializat în acest domeniu.
Prin urmare, pentru a asigura o supraveghere de înaltă calitate la nivelul întregii Uniuni, autoritățile naționale competente ar trebui să aibă responsabilitatea de a sprijini BCE în pregătirea și punerea în aplicare a oricăror acte referitoare la exercitarea atribuțiilor de supraveghere ale BCE.
Aceasta ar trebui să includă mai ales evaluările curente ale situației unei instituții de credit și verificările la fața locului aferente.
(38)
Criteriile prevăzute în prezentul regulament care definesc sfera instituțiilor care sunt mai puțin semnificative ar trebui să se aplice la cel mai înalt nivel de consolidare în cadrul statelor membre participante, pe bază de date consolidate.
Atunci când își îndeplinește atribuțiile care i-au fost conferite prin prezentul regulament în ceea ce privește un grup de instituții de credit care nu este mai puțin semnificativ pe bază consolidată, BCE ar trebui să își îndeplinească aceste atribuții pe bază consolidată în ceea ce privește grupul instituțiilor de credit și pe bază individuală în ceea ce privește filialele și sucursalele bancare ale grupului respectiv cu sediul în state membre participante.
(39)
Criteriile prevăzute în prezentul regulament care definesc sfera instituțiilor care sunt mai puțin semnificative ar trebui specificate într-un cadru adoptat și publicat de BCE în consultare cu autoritățile naționale competente.
Pe această bază, BCE ar trebui să fie responsabilă cu aplicarea acestor criterii și să verifice, prin propriile calcule, dacă aceste criterii sunt îndeplinite.
Informațiile solicitate de BCE pentru a-și efectua calculele nu ar trebui să forțeze instituțiile să aplice cadre contabile diferite de cele care le sunt aplicabile în temeiul altor acte de drept al Uniunii și de drept național.
(40)
Odată ce o instituție de credit a fost considerată semnificativă sau mai puțin semnificativă, această evaluare nu ar trebui să fie, în general, modificată mai des decât o dată la 12 luni, cu excepția cazului în care există modificări structurale în cadrul grupurilor bancare, precum fuziunile sau cesionările.
(41)
Atunci când se decide, ca urmare a unei notificări din partea unei autorități naționale competente, că o instituție are o relevanță semnificativă pentru economia națională și că, prin urmare, ar trebui să fie supravegheată de către BCE, BCE ar trebui să ia în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv aspecte legate de condiții de concurență echitabile.
(42)
În ceea ce privește supravegherea instituțiilor de credit transfrontaliere, active atât în interiorul, cât și în afara zonei euro, BCE ar trebui să coopereze îndeaproape cu autoritățile competente ale statelor membre neparticipante.
În calitate de autoritate competentă, BCE ar trebui să se supună obligațiilor aferente de cooperare și schimb de informații în temeiul dreptului Uniunii și ar trebui să participe pe deplin în cadrul colegiilor autorităților de supraveghere.
În plus, deoarece exercitarea atribuțiilor de supraveghere de către o instituție a Uniunii aduce beneficii clare în ceea ce privește stabilitatea financiară și integrarea sustenabilă a pieței, statele membre a căror moneda nu este euro ar trebui să aibă și ele, prin urmare, posibilitatea de a participa la MUS.
Cu toate acestea, condiția prealabilă necesară pentru exercitarea cu eficacitate a atribuțiilor de supraveghere este ca deciziile de supraveghere să fie puse în aplicare pe deplin și fără întârziere.
Statele membre care doresc să participe la MUS ar trebui, prin urmare, să se angajeze să ia toate măsurile pentru ca autoritățile lor naționale competente să respecte și să adopte orice măsură solicitată de BCE în legătură cu instituțiile de credit.
BCE ar trebui să fie în măsură să stabilească o cooperare strânsă cu autoritățile competente ale unui stat membru a cărui monedă nu este euro.
Aceasta ar trebui să fie obligată să stabilească cooperarea în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezentul regulament.
(43)
Ținând seama de faptul că statele membre participante a căror monedă nu este euro nu sunt reprezentate în Consiliul guvernatorilor atât timp cât nu adoptă moneda euro, în conformitate cu TFUE și că nu pot beneficia pe deplin de alte mecanisme aflate la dispoziția statelor membre a căror monedă este euro, în prezentul regulament sunt prevăzute garanții suplimentare în cadrul procesului decizional.
Cu toate acestea, garanțiile respective, în special posibilitatea statelor membre participante a căror monedă nu este euro să solicite încetarea imediată a cooperării strânse după informarea Consiliului guvernatorilor cu privire la dezacordul lor motivat privind un proiect de decizie al Consiliului de supraveghere, ar trebui utilizate în cazuri excepționale, pe deplin justificate.
Acestea ar trebui să fie utilizate numai atât timp cât se aplică respectivele circumstanțe speciale.
Garanțiile se datorează circumstanțelor specifice în care se află, în temeiul prezentului regulament, statele membre participante a căror monedă nu este euro, întrucât acestea nu sunt reprezentate în Consiliul guvernatorilor și nu pot beneficia pe deplin de alte mecanisme aflate la dispoziția statelor membre a căror monedă este euro.
Prin urmare, garanțiile nu pot și nu ar trebui să fie considerate un precedent pentru alte domenii de politică a Uniunii.
(44)
Nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui să modifice în vreun fel cadrul actual care reglementează schimbarea formei juridice a sucursalelor sau filialelor și nici aplicarea acestui cadru, sau să se înțeleagă ori să se aplice în sensul oferirii de stimulente în favoarea acestei schimbări.
În această privință, responsabilitatea autorităților competente ale statelor membre neparticipante ar trebui să fie respectată pe deplin, astfel încât aceste autorități să dispună în continuare de suficiente instrumente și prerogative în domeniul supravegherii instituțiilor de credit care funcționează pe teritoriul lor, pentru a avea capacitatea de a-și îndeplini această responsabilitate și de a proteja în mod eficace stabilitatea financiară și interesul general.
Mai mult, în scopul de a sprijini autoritățile competente în îndeplinirea responsabilităților care le revin, informațiile privind modificarea formei juridice a sucursalelor sau a filialelor ar trebui oferite în timp util deponenților și autorităților competente.
(45)
Pentru a-și putea îndeplini atribuțiile, BCE ar trebui să dețină prerogative adecvate în domeniul supravegherii.
Dreptul Uniunii privind supravegherea prudențială a instituțiilor de credit prevede conferirea anumitor prerogative autorităților competente desemnate de statele membre în aceste scopuri.
În măsura în care aceste prerogative se înscriu în sfera atribuțiilor de supraveghere conferite BCE, în raport cu statele membre participante, BCE ar trebui să fie considerată autoritatea competentă și ar trebui să dețină prerogativele conferite autorităților competente prin dreptul Uniunii.
Aceasta include prerogativele conferite prin aceste acte autorităților competente ale statelor membre de origine și gazdă, precum și prerogativele conferite autorităților desemnate.
(46)
BCE ar trebui să dețină prerogativa în domeniul supravegherii pentru înlăturarea unui membru al unei structuri de conducere, în conformitate cu prezentul regulament.
(47)
Pentru a-și îndeplini atribuțiile cu eficacitate, BCE ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita toate informațiile necesare și de a efectua, după caz, în cooperare cu autoritățile naționale competente, investigații și verificări la fața locului.
BCE și autoritățile naționale competente ar trebui să aibă acces la aceleași informații, fără ca instituțiile de credit să facă obiectul dublei raportări.
(48)
Privilegiul profesiei juridice este un principiu fundamental de drept al Uniunii, care protejează confidențialitatea comunicării dintre persoanele fizice sau juridice și consilierii acestora, în conformitate cu condițiile prevăzute în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).
(49)
Atunci când BCE are nevoie să ceară informații de la o persoană stabilită într-un stat membru neparticipant, dar care aparține unei instituții de credit, unei societăți financiare holding sau unei societăți financiare holding mixte cu sediul într-un stat membru participant sau către care această instituție de credit, societate financiară holding sau societate financiară holding mixtă a externalizat funcții sau activități operaționale, și când aceste cerințe nu se aplică și nu pot fi puse în aplicare în statul membru neparticipant, BCE ar trebui să se coordoneze cu autoritatea competentă din statul membru neparticipant în cauză.
(50)
Prezentul regulament nu afectează aplicarea normelor instituite de articolele 34 și 42 din Protocolul nr. 4 privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, atașat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la TFUE („Statutul SEBC și al BCE”).
Actele adoptate de BCE în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să dea naștere niciunui drept sau să impună vreo obligație în statele membre neparticipante, cu excepția cazului în care astfel de acte sunt conforme cu dreptul relevant al Uniunii, în conformitate cu protocolul respectiv și cu Protocolul nr. 15 privind unele dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, atașat la TUE și la TFUE.
(51)
În cazul în care instituțiile de credit își exercită dreptul de stabilire sau de prestare de servicii într-un alt stat membru, sau atunci când mai multe entități dintr-un grup au sediile în state membre diferite, dreptul Uniunii prevede proceduri specifice și atribuirea de competențe fiecăruia dintre statele membre în cauză.
În măsura în care BCE preia anumite atribuții de supraveghere pentru toate statele membre participante, aceste proceduri și atribuiri nu ar trebui să se aplice în cazul exercitării dreptului de stabilire sau de prestare de servicii într-un alt stat membru participant.
(52)
Atunci când își îndeplinește atribuțiile în temeiul prezentului regulament, precum și atunci când solicită sprijin din partea autorităților naționale competente, BCE ar trebui să aibă în vedere un echilibru echitabil cu privire la implicarea tuturor autorităților naționale competente în cauză, în conformitate cu responsabilitățile prevăzute în dreptul aplicabil al Uniunii pentru supravegherea individuală si pentru supravegherea pe baza subconsolidată și consolidată.
(53)
Nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui interpretată drept prerogativă conferită BCE de a impune sancțiuni persoanelor fizice sau juridice altele decât instituțiile de credit, societățile financiare holding sau societățile financiare holding mixte, fără a se aduce atingere prerogativei BCE de a solicita autorităților naționale competente să acționeze pentru a se asigura că sunt impuse sancțiunile corespunzătoare.
(54)
Astfel cum se prevede în tratate, BCE este o instituție a Uniunii în ansamblu.
În ceea ce privește procedurile sale decizionale, aceasta ar trebui să se supună normelor și principiilor generale ale Uniunii referitoare la un proces echitabil și la transparență.
Dreptul destinatarilor deciziilor BCE de a fi audiați ar trebui să fie pe deplin respectat, precum și dreptul lor de a solicita un control al deciziilor BCE în conformitate cu normele stabilite în prezentul regulament.
(55)
Conferirea atribuțiilor de supraveghere implică o responsabilitate semnificativă pentru BCE de a proteja stabilitatea financiară în Uniune și de a face uz de prerogativele sale în domeniul supravegherii în modul cel mai eficace și echilibrat.
Orice transfer de competențe în domeniul supravegherii de la nivelul unui stat membru la nivelul Uniunii ar trebui însoțit de cerințe corespunzătoare în privința transparenței și a asumării răspunderii.
Prin urmare, BCE ar trebui să răspundă pentru exercitarea acestor atribuții în fața Parlamentului European și a Consiliului, instituții legitimate democratic care reprezintă cetățenii Uniunii și statele membre.
Aceasta ar trebui să includă raportarea periodică și furnizarea de răspunsuri la întrebările adresate de Parlamentul European, în conformitate cu regulamentul său de procedură, și de Eurogrup, în conformitate cu procedurile sale.
Orice obligații de raportare ar trebui să se supună cerințelor relevante privind secretul profesional.
(56)
BCE ar trebui, de asemenea, să înainteze parlamentelor naționale ale statelor membre participante rapoartele pe care le adresează Parlamentului European și Consiliului.
Parlamentele naționale ale statelor membre participante ar trebui să aibă posibilitatea de a adresa BCE orice observație sau întrebare cu privire la îndeplinirea atribuțiilor sale de supraveghere, la care BCE poate furniza un răspuns.
Normele interne ale acestor parlamente naționale ar trebui să ia în considerare detalii ale procedurilor și modalităților relevante atunci când formulează observații și întrebări adresate BCE.
În acest context, ar trebui acordată o atenție deosebită observațiilor sau întrebărilor legate de retragerea autorizațiilor instituțiilor de credit față de care autoritățile naționale au adoptat măsuri necesare pentru rezoluție sau pentru a menține stabilitatea financiară, în conformitate cu procedura prevăzută în prezentul regulament.
Parlamentul național al unui stat membru participant ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a invita președintele sau un reprezentant al Consiliului de supraveghere să participe la un schimb de opinii cu un reprezentant al autorității naționale competente, cu privire la supravegherea instituțiilor de credit din statul membru respectiv.
Acest rol al parlamentelor naționale este oportun, având în vedere impactul potențial al măsurilor de supraveghere asupra finanțelor publice, a instituțiilor de credit, a clienților și angajaților acestora, precum și asupra piețelor din statele membre participante.
În cazul în care autoritățile naționale competente iau măsuri în conformitate cu prezentul regulament, modalitățile de responsabilizare prevăzute de dreptul național ar trebui aplicate în continuare.
(57)
Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului Parlamentului European de a constitui, în conformitate cu articolul 226 din TFUE, o comisie temporară de anchetă care să examineze presupuse contravenții sau administrarea defectuoasă în punerea în aplicare a dreptului Uniunii, și nici dreptului Parlamentului European de a-și exercita funcțiile de control politic prevăzute în tratate, inclusiv dreptul acestuia de a adopta o poziție sau o rezoluție în situațiile în care consideră oportun acest lucru.
(58)
În acțiunile sale, BCE ar trebui să respecte principiul procesului echitabil și al transparenței.
(59)
Regulamentul menționat la articolul 15 alineatul (3) din TFUE ar trebui să stabilească norme detaliate care să permită accesul la documentele pe care BCE le deține ca urmare a îndeplinirii atribuțiilor sale de supraveghere, în conformitate cu TFUE.
(60)
În conformitate cu articolul 263 din TFUE, CJUE îi revine sarcina de a controla, printre altele, legalitatea actelor BCE, altele decât recomandările și avizele, menite să producă efecte juridice față de terți.
(61)
În conformitate cu articolul 340 din TFUE, BCE, în concordanță cu principiile generale comune ale cadrelor legislative ale statelor membre, ar trebui să repare orice prejudiciu provocat de către aceasta sau de către funcționarii acesteia în exercitarea funcțiilor lor.
Această dispoziție nu ar trebui să aducă atingere răspunderii autorităților naționale competente de a repara orice prejudiciu cauzat de către acestea sau de către funcționarii acestora în exercitarea funcțiilor lor în conformitate cu legislația națională.
(62)
Regulamentul nr. 1 al Consiliului de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (7) se aplică BCE în temeiul articolului 342 din TFUE.
(63)
Atunci când stabilește dacă dreptul de acces la dosar al persoanelor în cauză ar trebui limitat, BCE ar trebui să respecte drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, îndeosebi dreptul la o cale de atac eficace și la un proces echitabil.
(64)
BCE ar trebui să ofere persoanelor juridice și fizice posibilitatea de a solicita un control al deciziilor care le sunt adresate sau care le privesc în mod direct și individual și care au fost luate în temeiul prerogativelor care i-au fost conferite prin prezentul regulament.
Sfera de aplicare a controlului ar trebui să se refere la conformitatea procedurală și de fond cu prezentul regulament a unor astfel de decizii, cu respectarea marjei discreționare acordate BCE pentru a hotărî cu privire la oportunitatea luării acestor decizii.
În acest scop și din motive de economie procedurală, BCE ar trebui să înființeze un comitet administrativ de control în vederea efectuării unei astfel de evaluări interne.
Pentru formarea comitetului, Consiliul guvernatorilor BCE ar trebui să numească persoane cu o reputație solidă.
În luarea deciziei sale, Consiliul guvernatorilor ar trebui să asigure, în măsura posibilului, un echilibru adecvat privind distribuția geografică și între genuri la nivelul statelor membre.
Procedura stabilită pentru efectuarea controlului ar trebui să prevadă reanalizarea de către Consiliul de supraveghere a proiectului de decizie anterior, după caz.
(65)
BCE este responsabilă cu îndeplinirea funcțiilor legate de politica monetară, în vederea menținerii stabilității prețurilor, în conformitate cu articolul 127 alineatul (1) din TFUE.
Exercitarea atribuțiilor de supraveghere are drept obiectiv protejarea siguranței și solidității instituțiilor de credit și a stabilității sistemului financiar.
Prin urmare, acestea ar trebui îndeplinite complet separat, pentru a evita conflictele de interese și a asigura exercitarea fiecărei funcții în conformitate cu obiectivele urmărite.
BCE ar trebui să fie în măsură să garanteze funcționarea complet diferențiată a Consiliului guvernatorilor în ceea ce privește funcția sa monetară și cea de supraveghere.
O astfel de diferențiere ar trebui să cuprindă cel puțin reuniuni și ordini de zi strict separate.
(66)
Separarea personalului din punct de vedere organizațional ar trebui să vizeze toate serviciile necesare unei politici monetare independente și ar trebui să asigure faptul că exercitarea atribuțiilor conferite prin prezentul regulament este pe deplin supusă controlului democratic și monitorizării prevăzute de prezentul regulament.
Personalul implicat în îndeplinirea atribuțiilor conferite BCE prin prezentul regulament ar trebui să raporteze președintelui Consiliului de supraveghere.
(67)
Mai exact, în cadrul BCE ar trebui instituit un Consiliu de supraveghere responsabil cu pregătirea deciziilor în materie de supraveghere care să includă expertiza specifică a autorităților naționale de supraveghere.
Prin urmare, consiliul ar trebui să fie prezidat de un președinte, să aibă un vicepreședinte și să includă reprezentanți ai BCE și ai autorităților naționale competente.
În conformitate cu prezentul regulament, numirile în cadrul Consiliului de supraveghere ar trebui să respecte principiile echilibrului între genuri, experienței și calificării.
Toți membrii Consiliului de supraveghere ar trebui să fie informați prompt și complet cu privire la punctele de pe ordinea de zi a reuniunilor acestuia, în vederea facilitării eficacității discuției și a procesului de adoptare a proiectelor de decizii.
(68)
În cursul exercitării atribuțiilor sale, Consiliul de supraveghere ar trebui să țină cont de toate faptele și împrejurările relevante din statele membre participante și ar trebui să își îndeplinească îndatoririle în interesul întregii Uniuni.
(69)
Respectând pe deplin acordurile instituționale și modalitățile de vot instituite prin tratate, Consiliul de supraveghere ar trebui să reprezinte un organism esențial în exercitarea de către BCE a atribuțiilor de supraveghere, atribuții care, până în prezent, au revenit autorităților naționale competente.
Din acest motiv, Consiliului ar trebui să i se confere competența de a adopta o decizie de punere în aplicare pentru numirea președintelui și a vicepreședintelui Consiliului de supraveghere.
După audierea Consiliului de supraveghere, BCE ar trebui să prezinte Parlamentului European, spre aprobare, o propunere de numire a președintelui și a vicepreședintelui.
Odată ce respectiva propunere a fost aprobată, Consiliul ar trebui să adopte decizia de punere în aplicare respectivă.
Președintele ar trebui să fie ales pe baza unei proceduri de selecție deschise, despre care Parlamentul European și Consiliul ar trebui să fie informați în mod corespunzător.
(70)
Pentru a permite o rotație adecvată, asigurând totodată independența deplină a președintelui, mandatul acestuia nu ar trebui să depășească cinci ani și nu ar trebui să poată fi reînnoit.
Pentru a asigura o coordonare deplină cu activitățile ABE și cu politicile prudențiale ale Uniunii, Consiliul de supraveghere ar trebui să aibă posibilitatea de a invita ABE și Comisia în calitate de observatori.
Președintele Autorității europene de rezoluție ar trebui, odată ce aceasta este instituită, să participe ca observator la reuniunile Consiliului de supraveghere.
(71)
Consiliul de supraveghere ar trebui sprijinit de către un comitet director, cu o componență mai restrânsă.
Comitetul director ar trebui să pregătească reuniunile Consiliului de supraveghere, să își îndeplinească îndatoririle strict în interesul întregii Uniuni și să funcționeze în condiții de transparență totală față de Consiliul de supraveghere.
(72)
Consiliul guvernatorilor BCE ar trebui să invite reprezentanții din statele membre participante a căror monedă nu este euro oricând acesta intenționează să obiecteze față de un proiect de decizie pregătit de Consiliul de supraveghere sau oricând autoritățile naționale competente vizate informează Consiliul guvernatorilor cu privire la dezacordul lor justificat privind un proiect de decizie a Consiliului de supraveghere, atunci când o astfel de decizie se adresează autorităților naționale în legătură cu instituții de credit din state membre participante a căror monedă nu este euro.
(73)
Pentru a asigura separarea atribuțiilor de politică monetară de cele de supraveghere, ar trebui să i se solicite BCE să instituie un grup de mediere.
Instituirea grupului și, în special, componența sa, ar trebui să asigure soluționarea diferențelor de opinii într-un mod echilibrat, în interesul Uniunii în ansamblu.
(74)
Consiliul de supraveghere, comitetul director și personalul BCE care îndeplinește atribuțiile de supraveghere ar trebui să facă obiectul unor cerințe corespunzătoare privind secretul profesional.
Cerințe similare ar trebui să se aplice schimbului de informații cu personalul BCE care nu este implicat în activități de supraveghere.
Această cerință nu ar trebui să împiedice BCE să facă schimb de informații, în limitele și condițiile prevăzute de legislația relevantă a Uniunii, inclusiv cu Comisia, în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin în temeiul articolelor 107 și 108 din TFUE și în conformitate cu dreptul Uniunii privind supravegherea economică și bugetară îmbunătățite.
(75)
Pentru a-și putea îndeplini atribuțiile de supraveghere în mod eficace, BCE ar trebui să-și exercite atribuțiile de supraveghere care îi sunt conferite în mod complet independent, în special față de influența politică nejustificată și față de ingerința industriei de profil, care i-ar afecta independența operațională.
(76)
Utilizarea unor perioade de așteptare aplicabile în cazul autorităților de supraveghere constituie un aspect important al asigurării eficacității și independenței supravegherii efectuate de către aceste autorități.
În acest scop și fără a aduce atingere aplicării unor norme naționale mai stricte, BCE ar trebui să stabilească și să mențină proceduri cuprinzătoare și oficiale, inclusiv perioade de control adecvate, pentru a evalua în prealabil și a preveni posibilele conflicte cu interesul legitim al MUS/BCE, în cazul în care un fost membru al Consiliului de supraveghere își începe activitatea în cadrul industriei bancare pe care a supravegheat-o anterior.
(77)
Pentru a-și putea îndeplini atribuțiile de supraveghere în mod eficient, BCE ar trebui să dispună de resurse adecvate.
Aceste resurse ar trebui să fie obținute într-un mod care să asigure independența BCE față de influențe nejustificate din partea autorităților naționale competente și a participanților la piață, precum și separarea dintre politica monetară și atribuțiile de supraveghere.
Costurile activității de supraveghere ar trebui suportate de către entitățile care fac obiectul acesteia.
Prin urmare, exercitarea atribuțiilor de supraveghere de către BCE ar trebui finanțată prin taxe anuale percepute de la instituțiile de credit care își au sediul în statele membre participante.
BCE ar trebui, de asemenea, să poată percepe taxe sucursalelor înființate într-un stat membru participant de către instituțiile de credit cu sediul într-un stat membru neparticipant pentru a acoperi cheltuielile suportate de BCE atunci când aceasta își exercită atribuțiile în calitate de supraveghetor gazdă asupra sucursalelor respective.
În cazul în care o instituție de credit sau o sucursală este supravegheată pe bază consolidată, taxa ar trebui percepută la cel mai înalt nivel al unei instituții de credit din cadrul grupului implicat având sediul în statul membru participant.
Calculul taxelor ar trebui să excludă orice filială cu sediul într-un stat membru neparticipant.
(78)
Atunci când o instituție de credit este inclusă în supraveghere pe o baza consolidată, taxa ar trebui să fie calculată la cel mai înalt nivel de consolidare în statele membre participante și să fie alocată instituțiilor de credit cu sediul într-un stat membru participant și incluse în supravegherea pe o baza consolidată, pe baza unor criterii obiective privind importanța și profilul de risc, incluzând activele ponderate în funcție de risc.
(79)
Un personal foarte motivat, bine instruit și imparțial este indispensabil pentru realizarea unei supravegheri eficace.
Pentru a crea un mecanism de supraveghere cu adevărat integrat, ar trebui prevăzute schimburi și detașări adecvate de personal, cu și între toate autoritățile naționale competente și BCE.
Pentru asigurarea unui control inter pares continuu, în special în supravegherea instituțiilor de credit mari, BCE ar trebui să poată solicita ca echipele naționale de supraveghere să implice, de asemenea, personal de la autoritățile competente ale altor state membre participante, făcând posibilă constituirea de echipe de supraveghere cu diversitate geografică, cu o expertiză și un profil specifice.
Schimburile și detașările de personal ar trebui sa contribuie la instituirea unei culturi comune a supravegherii.
BCE ar trebui sa furnizeze periodic informații cu privire la numărul de membri ai personalului provenind de la autoritățile naționale competente care sunt detașați la BCE pentru funcționarea MUS.
(80)
Având în vedere globalizarea serviciilor bancare și importanța sporită a standardelor internaționale, BCE ar trebui să își îndeplinească atribuțiile în respectul standardelor internaționale și în dialog și cooperare strânsă cu autoritățile de supraveghere din afara Uniunii, fără a se suprapune rolului internațional al ABE.
BCE ar trebui împuternicită să dezvolte contacte și să încheie acorduri administrative cu autoritățile de supraveghere și administrațiile din țări terțe și cu organizațiile internaționale, coordonându-se în același timp cu ABE și respectând pe deplin rolurile existente și respectivele competențe ale statelor membre și ale instituțiilor Uniunii.
(81)
Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (8) și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (9) se aplică pe deplin prelucrării datelor cu caracter personal de către BCE în sensul prezentului regulament.
(82)
Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Lupta Antifraudă (OLAF) (10) se aplică BCE.
BCE a adoptat Decizia BCE/2004/11 (11) privind modalitățile și condițiile aplicabile investigațiilor efectuate de Oficiul European Antifraudă în cadrul Băncii Centrale Europene.
(83)
Pentru a se asigura că instituțiile de credit fac obiectul unei supravegheri de cea mai înaltă calitate, nestingherite de alte considerații de natură neprudențială, și că evoluțiile pieței cu influențe negative reciproce care afectează instituțiile de credit și statele membre sunt abordate în timp util și cu eficacitate, BCE ar trebui să treacă în cel mai scurt timp posibil la îndeplinirea atribuțiilor specifice de supraveghere.
Cu toate acestea, transferul atribuțiilor de supraveghere de la autoritățile naționale de supraveghere la BCE necesită o anumită pregătire.
Prin urmare, ar trebui prevăzută o perioadă de tranziție.
(84)
La adoptarea modalităților operaționale detaliate privind punerea în aplicare a atribuțiilor conferite BCE prin prezentul regulament, BCE ar trebui să prevadă măsuri tranzitorii care să asigure finalizarea procedurilor de supraveghere în curs, inclusiv orice decizii și/sau măsuri adoptate sau investigații inițiate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.
(85)
În Comunicarea sa din 28 noiembrie 2012 privind proiectul unei uniuni economice și monetare profunde și autentice, Comisia a declarat că „articolul 127 alineatul (6) din TFUE ar putea fi modificat, astfel încât să se aplice procedura legislativă ordinară și să se elimine unele dintre constrângerile juridice care vizează în prezent configurarea MUS (și anume consfințirea unei opțiuni directe și irevocabile de participare la MUS a statelor membre a căror monedă nu este euro, dincolo de modelul „cooperării strânse”; acordarea de drepturi absolut egale în cadrul procesului decizional al BCE statelor membre a căror monedă nu este euro care participă la MUS; și realizarea de noi progrese în direcția separării interne a procesului decizional vizând politica monetară de cel vizând supravegherea)”.
De asemenea, a precizat că „un anumit aspect care ar trebui rezolvat ar fi consolidarea responsabilității democratice a BCE în măsura în care aceasta acționează ca organism de supraveghere bancară”.
Se reamintește faptul că TUE prevede că propunerile de modificare a tratatului pot fi depuse de către guvernul oricărui stat membru, Parlamentul European sau Comisia Europeană, și că pot să se refere la orice aspect al tratatelor.
(86)
Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la o cale de atac eficace și la un proces echitabil și trebuie să fie pus în aplicare în conformitate cu aceste drepturi și principii.
(87)
Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume instituirea unui cadru eficient și eficace pentru exercitarea atribuțiilor specifice de supraveghere a instituțiilor de credit de către o instituție a Uniunii și asigurarea aplicării coerente a cadrului unic de reglementare a instituțiilor de credit, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, și, în consecință, având în vedere structura panunională a pieței bancare și impactul exercitat asupra altor state membre de derapajele instituțiilor de credit –,pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din TUE.
În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
Obiect și definiții
Articolul 1
Obiect și domeniu de aplicare
Prezentul regulament conferă Băncii Centrale Europene atribuții specifice privind politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, pentru a contribui la siguranța și soliditatea instituțiilor de credit și la stabilitatea sistemului financiar din Uniune și din fiecare stat membru, ținând seama pe deplin și în mod corespunzător de unitatea și integritatea pieței interne, pe baza tratamentului egal al instituțiilor de credit în vederea prevenirii arbitrajului de reglementare.
Instituțiile menționate la articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții (12) sunt excluse din sfera atribuțiilor de supraveghere conferite Băncii Centrale Europene în conformitate cu articolul 4 din prezentul regulament.
Sfera atribuțiilor de supraveghere ale BCE este limitată la supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, în conformitate cu prezentul regulament.
Prezentul regulament nu conferă BCE nicio altă atribuție de supraveghere, cum ar fi cele legate de supravegherea prudențială a contrapartidelor centrale.
În exercitarea atribuțiilor conferite în temeiul prezentului regulament și fără a aduce atingere obiectivului de a asigura siguranța și soliditatea instituțiilor de credit, BCE ia în considerare pe deplin diferitele tipuri, modele de afaceri și dimensiuni ale instituțiilor de credit.
Nicio acțiune, propunere sau politică a BCE nu discriminează, direct sau indirect, vreun stat membru sau grup de state membre ca loc de prestare a serviciilor bancare sau financiare în orice monedă.
Prezentul regulament nu aduce atingere responsabilităților și competențelor aferente ale autorităților competente ale statelor membre participante privind îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere care nu sunt conferite BCE în temeiul prezentului regulament.
Prezentul Regulament nu aduce atingere nici responsabilităților și competențelor aferente ale autorităților competente sau desemnate ale statelor membre participante privind aplicarea instrumentelor macroprudențiale care nu sunt prevăzute în actele relevante de drept al Uniunii.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
1.
„stat membru participant” înseamnă un stat membru a cărui monedă este euro sau un stat membru a cărui monedă nu este euro și care a stabilit o cooperare strânsă în conformitate cu articolul 7;
2.
„autoritate națională competentă” înseamnă o autoritate națională competentă desemnată de către un stat membru participant, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții (13) și cu Directiva 2013/36/UE;
3.
„instituție de credit” înseamnă o instituție de credit în sensul definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
4.
„societate financiară holding” înseamnă o societate financiară holding în sensul definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 20 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
5.
„societate financiară holding mixtă” înseamnă o societate financiară holding mixtă în sensul definiției de la articolul 2 punctul 15 din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a firmelor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar (14);
6.
„conglomerat financiar” înseamnă un conglomerat financiar în sensul definiției de la articolul 2 punctul 14 din Directiva 2002/87/CE;
7.
„autoritate națională desemnată” înseamnă o autoritate desemnată dintr-un stat membru participant, în sensul dreptului relevant al Uniunii.
8.
„participație calificată” înseamnă o participație calificată conform definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 36 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
9.
„Mecanism unic de supraveghere” (MUS) înseamnă sistemul de supraveghere financiară compus din BCE și din autoritățile naționale competente ale statelor membre participante, astfel cum se prevede la articolul 6 din prezentul regulament.
CAPITOLUL II
Cooperare și atribuții
Articolul 3
Cooperare
(1)
BCE cooperează îndeaproape cu ABE, cu AEVMP, cu AEAPO și cu Comitetul european pentru risc sistemic (CERS), precum și cu alte autorități care fac parte din SESF, care asigură un nivel corespunzător de reglementare și supraveghere în Uniune.
Atunci când este necesar, BCE încheie memorandumuri de înțelegere cu autoritățile competente din statele membre responsabile de piețele instrumentelor financiare.
Aceste memorandumuri sunt puse la dispoziția Parlamentului European, Consiliului și autorităților competente din toate statele membre.
(2)
În sensul prezentului regulament, BCE participă în cadrul consiliului supraveghetorilor al ABE în condițiile prevăzute la articolul 40 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(3)
BCE își îndeplinește atribuțiile în conformitate cu prezentul regulament și fără a aduce atingere competențelor și sarcinilor ABE, AEVMP, AEAPO și CERS.
(4)
BCE cooperează îndeaproape cu autoritățile care au competențe de rezoluție a instituțiilor de credit, inclusiv în pregătirea planurilor de rezoluție.
(5)
Sub rezerva articolelor 1, 4 și 6, BCE cooperează îndeaproape cu orice facilitate de asistență financiară publică, inclusiv Fondul european de stabilitate financiară (EFSF) și MES, în special în cazul în care un astfel de organism a acordat sau este probabil să acorde, direct sau indirect, asistență financiară unei instituții de credit care face obiectul articolului 4.
(6)
BCE și autoritățile competente din statele membre neparticipante încheie un memorandum de înțelegere care descrie în termeni generali modul în care vor coopera în vederea realizării atribuțiilor lor de supraveghere în temeiul dreptului Uniunii în legătură cu instituțiile financiare menționate la articolul 2.
Memorandumul se revizuiește în mod periodic.
Fără a aduce atingere primului paragraf, BCE încheie un memorandum de înțelegere cu autoritatea competentă a fiecărui stat membru neparticipant care găzduiește cel puțin o instituție globală de importanță sistemică, astfel cum este prevăzut în dreptul Uniunii.
Fiecare memorandum se revizuiește periodic și se publică în condițiile asigurării unui tratament adecvat al informațiilor confidențiale.
Articolul 4
Atribuții conferite BCE
(1)
În cadrul articolului 6 și în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, BCE deține competența exclusivă să exercite, în scopuri de supraveghere prudențială, următoarele atribuții în legătură cu toate instituțiile de credit cu sediile în statele membre participante:
(a)
autorizarea și retragerea autorizațiilor instituțiilor de credit, sub rezerva articolului 14;
(b)
pentru instituțiile de credit cu sediul într-un stat membru participant, care doresc să înființeze o sucursală sau să furnizeze servicii transfrontaliere într-un stat membru neparticipant, îndeplinirea atribuțiilor pe care le are autoritatea competentă din statul membru de origine în temeiul dreptului relevant al Uniunii;
(c)
evaluarea notificărilor de achiziție și cedare a participațiilor calificate la instituții de credit, cu excepția cazului rezoluției bancare și sub rezerva articolului 15;
(d)
asigurarea conformității cu actele menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf, care impun instituțiilor de credit cerințe prudențiale în domeniul cerințelor de fonduri proprii, al securitizării, al limitelor aferente expunerilor mari, al lichidității, al efectului de levier, precum și al raportării și publicării informațiilor referitoare la aceste aspecte;
(e)
asigurarea conformității cu actele menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf, care impun instituțiilor de credit cerințe legate de existența unor structuri solide de administrare, inclusiv cerințe referitoare la îndeplinirea criteriilor de onorabilitate și competență de către persoanele responsabile de conducerea instituțiilor de credit, de procesele de administrare a riscurilor, de mecanismele de control intern, de politicile și practicile privind remunerarea și de procesele interne de evaluare eficace a adecvării capitalului propriu, inclusiv de modelele bazate pe ratinguri interne;
(f)
desfășurarea proceselor de supraveghere, inclusiv, după caz, în coordonare cu ABE, realizarea de simulări de criză și posibila lor publicare, pentru a determina măsura în care acordurile, strategiile, procesele și mecanismele implementate de instituțiile de credit, precum și fondurile proprii deținute de acestea asigură o administrare sănătoasă și o acoperire corespunzătoare a riscurilor la care sunt expuse și, pe baza acestui proces de supraveghere, impunerea asupra instituțiilor de credit a unor cerințe specifice de suplimentare a fondurilor proprii, a unor cerințe specifice de publicare, a unor cerințe specifice de lichiditate și a altor măsuri, în cazurile specifice puse la dispoziția autorităților competente în dreptul relevant al Uniunii;
(g)
desfășurarea supravegherii pe bază consolidată în cazul societăților-mamă ale instituțiilor de credit cu sediul într-unul din statele membre participante, inclusiv în cazul societăților financiare holding și al societăților financiare holding mixte, și participarea la supravegherea pe bază consolidată, inclusiv în cadrul colegiilor de supraveghetori, fără a aduce atingere participării autorităților naționale competente în cadrul respectivelor colegii, în calitate de observatori, în ceea ce privește societăților-mamă care nu au sediul într-unul din statele membre participante;
(h)
participarea la supravegherea suplimentară a unui conglomerat financiar, în legătură cu instituțiile de credit incluse în acesta și asumarea atribuțiilor de coordonator, în cazul în care BCE este desemnată coordonator pentru un conglomerat financiar, în conformitate cu criteriile prevăzute în dreptul relevant al Uniunii;
(i)
îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere în ceea ce privește planurile de redresare și intervenția timpurie în cazul în care o instituție de credit sau un grup pentru care BCE este autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată nu îndeplinește sau este susceptibilă să nu îndeplinească cerințele prudențiale aplicabile și, doar în situațiile prevăzute în mod explicit în dreptul relevant al Uniunii pentru autoritățile competente, operarea de modificări structurale impuse instituțiilor de credit pentru a preveni dificultățile financiare sau falimentul, cu excepția oricăror competențe în materie de rezoluție.
(2)
Pentru instituțiile de credit cu sediul într-un stat membru neparticipant, care înființează o sucursală sau furnizează servicii transfrontaliere într-un stat membru participant, BCE îndeplinește, în limitele prevăzute la alineatul (1), atribuțiile pentru care autoritățile naționale competente sunt competente în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii.
(3)
În scopul îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt conferite în temeiul prezentului regulament și în vederea realizării obiectivului de a asigura standarde ridicate de supraveghere, BCE aplică integral dreptul relevant al Uniunii și, în cazul în care acesta cuprinde directive, legislația națională care transpune respectivele directive.
În cazul în care legislația relevantă a Uniunii constă în regulamente și acolo unde, în prezent, respectivele regulamente acordă în mod explicit opțiuni pentru statele membre, BCE aplică și legislația națională de exercitare a acestor opțiuni.
În acest sens, BCE adoptă orientări și recomandări și ia decizii sub rezerva dreptului relevant al Uniunii și în conformitate cu acesta și, în special, cu orice act legislativ și fără caracter legislativ, inclusiv cele menționate la articolele 290 și 291 din TFUE.
BCE face, în special, obiectul standardelor tehnice de reglementare și de punere în aplicare obligatorii elaborate de ABE și adoptate de către Comisie în conformitate cu articolele 10-15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu articolul 16 din regulamentul respectiv, și dispozițiile din regulamentul respectiv cu privire la manualul de supraveghere european elaborat de ABE în conformitate cu respectivul regulament.
De asemenea, BCE poate adopta regulamente doar în măsura în care este necesar în vederea organizării sau specificării modalităților de îndeplinire a atribuțiilor care ii sunt conferite prin prezentul regulament.
Înainte de a adopta un regulament, BCE organizează consultări publice deschise și analizează costurile și beneficiile potențiale aferente, cu excepția cazului în care astfel de consultări și analize sunt disproporționate în raport cu domeniul de aplicare și cu impactul regulamentelor în cauză sau cu urgența deosebită a situației, caz în care BCE trebuie să justifice urgența.
Dacă este necesar, BCE contribuie, oricare ar fi rolul său participativ, la elaborarea de către ABE a unor proiecte de standarde tehnice de reglementare sau de standarde tehnice de punere în aplicare, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, sau semnalează ABE eventuala necesitate de a prezenta Comisiei proiecte de standarde de modificare a standardelor tehnice de reglementare sau de punere în aplicare în vigoare.
Articolul 5
Atribuții și instrumente macroprudențiale
(1)
Ori de câte ori este cazul sau este considerat necesar și fără a aduce atingere alineatului (2) din prezentul articol, autoritățile naționale competente sau autoritățile naționale desemnate ale statelor membre participante aplică cerințe ca instituțiile de credit să dețină amortizoare de capital, la nivelul corespunzător în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, în plus față de cerințele de fonduri proprii menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament, inclusiv rate ale amortizoarelor anticiclice de capital, precum și orice altă măsură care vizează contracararea riscurilor sistemice sau macroprudențiale prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva 2013/36/UE, în cazurile specific menționate în dreptul relevant al Uniunii.
Cu zece zile lucrătoare înaintea luării unei astfel de decizii, autoritatea în cauză notifică intenția sa în mod corespunzător către BCE.
În cazul în care BCE are obiecții, aceasta își va prezenta în scris motivele în termen de cinci zile lucrătoare.
Autoritatea în cauză ține seama în mod corespunzător de motivația BCE înainte de a proceda la luarea deciziei, după caz.
(2)
BCE poate, în cazul în care consideră necesar, în locul autorităților naționale competente sau al autorităților naționale desemnate ale statului membru participant, să impună cerințe mai mari decât cele aplicate de către autoritățile naționale competente sau autoritățile naționale desemnate ale statelor membre participante în legătură cu amortizoarele de capital care trebuie să fie deținute de instituțiile de credit, la nivelul corespunzător în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, în plus față de cerințele de fonduri proprii menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament, inclusiv în legătură cu ratele amortizoarelor anticiclice de capital, sub rezerva condițiilor stabilite la alineatele (4) și (5) din prezentul articol și poate aplica măsuri mai stricte care vizează contracararea riscurilor sistemice sau macroprudențiale la nivelul instituțiilor de credit, conform procedurilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și Directiva 2013/36/UE, în cazurile prevăzute în mod expres în dreptul relevant al Uniunii.
(3)
Orice autoritate națională competentă sau autoritate națională desemnată poate propune BCE să acționeze în temeiul alineatului (2) pentru a aborda situația specifică a sistemului financiar și a economiei din statul membru al acesteia.
(4)
În cazul în care BCE intenționează să acționeze în temeiul alineatului (2), aceasta cooperează îndeaproape cu autoritățile naționale desemnate din statele membre în cauză.
În special, BCE își notifică intenția autorităților naționale competente sau autorităților naționale desemnate în cauză cu zece zile lucrătoare înaintea de luarea unei astfel de decizii.
În cazul în care oricare din autoritățile în cauză are obiecții, aceasta își va prezenta în scris motivele în termen de cinci zile lucrătoare.
BCE ține seama în mod corespunzător de motivația respectivă înainte de a proceda la luarea deciziei, după caz.
(5)
În îndeplinirea atribuțiilor menționate la alineatul (2), BCE ține seama de situația specifică a sistemului financiar, de situația economică și de ciclul economic dintr-un stat membru sau din părți ale acestuia.
Articolul 6
Cooperarea în cadrul MUS
(1)
BCE își îndeplinește atribuțiile în cadrul unui mecanism unic de supraveghere compus din BCE și autoritățile naționale competente.
BCE este responsabilă de funcționarea eficace și coerentă a MUS.
(2)
Atât BCE, cât și autoritățile naționale competente sunt supuse obligației de a coopera cu bună credință, precum și obligației de a face schimb de informații.
Fără a aduce atingere competenței BCE de a primi direct sau de a avea acces direct la informațiile raportate în mod continuu de către instituțiile de credit, autoritățile naționale competente furnizează BCE, în special, toate informațiile necesare în scopul de a îndeplini atribuțiile conferite BCE în temeiul prezentului regulament.
(3)
Dacă este cazul și fără a aduce atingere responsabilității și răspunderii BCE pentru atribuțiile care îi sunt conferite prin prezentul regulament, autoritățile naționale competente sunt responsabile să sprijine BCE, în condițiile stabilite în cadrul menționat la alineatul (7) din prezentul articol, în ceea ce privește pregătirea și punerea în aplicare a oricăror acte referitoare la atribuțiile prevăzute la articolul 4 privind toate instituțiile de credit, inclusiv să acorde sprijin în activitățile de verificare.
În îndeplinirea atribuțiilor menționate la articolul 4, acestea urmează instrucțiunile furnizate de BCE.
(4)
În ceea ce privește atribuțiile stabilite la articolul 4, cu excepția alineatului (1) literele (a) și (c), BCE are responsabilitățile prevăzute la alineatul (5) din prezentul articol, iar autoritățile naționale competente au responsabilitățile prevăzute la alineatul (6) din prezentul articol, în cadrul stabilit la alineatul (7) din prezentul articol și conform procedurilor prevăzute la alineatul (7) din prezentul articol, în legătură cu supravegherea următoarelor instituții de credit, societăți financiare holding sau societăți financiare holding mixte sau sucursale, cu sediul în state membre participante, care aparțin instituțiilor de credit cu sediul în state membre neparticipante:
cele care sunt mai puțin semnificative la nivel consolidat, la cel mai înalt nivel de consolidare din statele membre participante, sau individual în cazul specific al sucursalelor cu sediul în state membre participante, care aparțin instituțiilor de credit cu sediul în state membre neparticipante.
Caracterul semnificativ se evaluează pe baza următoarelor criterii:
(i)
dimensiune;
(ii)
importanța pentru economia Uniunii sau a oricărui stat membru participant;
(iii)
importanța activităților transfrontaliere.
În legătură cu primul paragraf de mai sus, o instituție de credit sau o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă nu sunt considerate mai puțin semnificative, în afara cazului în care acest lucru este justificat de circumstanțe speciale care urmează a fi specificate în metodologie, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:
(i)
valoarea totală a activelor sale depășește 30 de miliarde de euro;
(ii)
raportul dintre totalul activelor sale și PIB al statului membru participant în care își are sediul depășește 20 %, cu excepția cazului în care valoarea totală a activelor sale nu depășește 5 miliarde de euro;
(iii)
ca urmare a unei notificări din partea autorității naționale competente conform căreia aceasta consideră că o astfel de instituție are o relevanță semnificativă pentru economia internă, BCE ia o decizie de confirmare a caracterului semnificativ ca urmare a unei evaluări cuprinzătoare efectuate de către BCE asupra respectivei instituții de credit, inclusiv o evaluare a bilanțului acesteia.
BCE poate de asemenea, din proprie inițiativă, să considere că o anumită instituție are o relevanță semnificativă în cazul în care are filiale bancare cu sediul în mai mult de un stat membru participant, iar activele sau pasivele sale transfrontaliere reprezintă o parte semnificativă din totalul activelor sau pasivelor sale sub rezerva condițiilor prevăzute de metodologie.
Cele pentru care a fost solicitată sau primită asistență financiară publică din partea EFSF sau a MES nu vor fi considerate mai puțin semnificative.
În pofida paragrafelor precedente, BCE îndeplinește atribuțiile care îi sunt conferite prin prezentul regulament cu privire la cele mai importante trei instituții de credit din fiecare stat membru participant, cu excepția cazurilor care se justifică prin circumstanțe specifice.
(5)
În ceea ce privește instituțiile de credit menționate la alineatul (4) și în condițiile prevăzute la alineatul (7):
(a)
BCE emite regulamente, orientări sau instrucțiuni de ordin general pentru autoritățile naționale competente, în conformitate cu care autoritățile naționale competente desfășoară atribuțiile prevăzute la articolul 4, cu excepția literelor (a) și (c) de la alineatul (1), și adoptă decizii în materie de supraveghere.
Astfel de instrucțiuni se pot referi la competențele specifice de la articolul 16 alineatul (2) pentru grupuri sau categorii de instituții de credit, în scopul de a asigura consecvența rezultatelor supravegherii în cadrul MUS;
(b)
atunci când este necesar pentru a asigura aplicarea consecventă a unor standarde înalte de supraveghere, BCE poate, în orice moment și din inițiativă proprie, după consultarea autorităților naționale competente sau la solicitarea unei autorități naționale competente, să decidă să exercite în mod direct toate competențele relevante în legătură cu una sau mai multe instituții de credit menționate la alineatul (4), inclusiv în cazul în care s-a solicitat sau s-a beneficiat indirect de asistență financiară din partea EFSF sau MES;
(c)
BCE monitorizează funcționarea sistemului, pe baza responsabilităților și procedurilor stabilite la prezentul articol și în special la alineatul (7) litera (c);
(d)
BCE poate oricând să facă uz de prerogativele menționate la articolele 10-13;
(e)
de asemenea, BCE poate solicita, în mod ad-hoc sau permanent, informații din partea autorităților naționale competente, cu privire la îndeplinirea atribuțiilor desfășurate de către acestea în temeiul prezentului articol.
(6)
Fără a aduce atingere alineatului (5) din prezentul articol, autoritățile naționale competente exercită și sunt responsabile de atribuțiile menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (b), (d)-g) și (i) și de adoptarea tuturor deciziilor relevante în materie de supraveghere, în legătură cu instituțiile de credit menționate la alineatul (4) primul paragraf din prezentul articol, în cadrul și conform procedurilor prevăzute la alineatul (7) din prezentul articol.
Fără a aduce atingere articolelor 10-13, autoritățile naționale competente și autoritățile naționale desemnate mențin competențele, în conformitate cu dreptul național, de a obține informații din partea instituțiilor de credit, a societăților financiare holding, a societăților financiare holding mixte și a entităților incluse în situația financiară consolidată a unei instituții de credit și de a desfășura verificări la fața locului la sediul respectivelor instituții de credit, societăți financiare holding, societăți financiare holding mixte și entități.
Autoritățile naționale competente informează BCE, în conformitate cu cadrul stabilit la alineatul (7) din prezentul articol, cu privire la măsurile adoptate în temeiul prezentului alineat și coordonează îndeaproape măsurile respective cu BCE.
Autoritățile naționale competente raportează către BCE în mod periodic cu privire la îndeplinirea activităților desfășurate în temeiul prezentului articol.
(7)
În consultare cu autoritățile naționale competente și pe baza unei propuneri din partea Consiliului de supraveghere, BCE adoptă și publică cadrul de organizare a modalităților practice de punere în aplicare a prezentului articol.
Cadrul include, cel puțin, următoarele:
(a)
metodologia specifică pentru evaluarea criteriilor menționate la alineatul (4) primul, al doilea și al treilea paragraf și a criteriilor conform cărora alineatul (4) paragraful al patrulea încetează să se aplice unei anumite instituții de credit, precum și măsurile care rezultă în scopul punerii în aplicare a alineatelor (5) și (6).
Aceste măsuri și metodologia pentru evaluarea criteriilor menționate la alineatul (4) primul, al doilea și al treilea paragraf sunt revizuite pentru a reflecta eventualele modificări relevante și asigură faptul că, în cazul în care o instituție de credit a fost considerată semnificativă sau mai puțin semnificativă, respectiva evaluare se modifică numai în cazul unor schimbări substanțiale și fără caracter tranzitoriu ale circumstanțelor, în special a acelor circumstanțe care se referă la situația instituției de credit și care sunt relevante pentru respectiva evaluare;
(b)
stabilirea procedurilor, inclusiv stabilirea termenelor, precum și posibilitatea de a elabora proiecte de decizii care urmează a fi transmise BCE spre analiză, referitoare la relația dintre BCE și autoritățile naționale competente, în ceea ce privește supravegherea instituțiilor de credit care nu sunt considerate mai puțin semnificative în conformitate cu alineatul (4);
(c)
stabilirea procedurilor, inclusiv stabilirea termenelor, referitoare la relația dintre BCE și autoritățile naționale competente, în ceea ce privește supravegherea instituțiilor de credit care sunt considerate mai puțin semnificative în conformitate cu alineatul (4).
Astfel de proceduri prevăd, în special, ca autoritățile naționale competente, în funcție de cazurile definite în cadru:
(i)
să notifice BCE orice proceduri importante în materie de supraveghere;
(ii)
să evalueze mai aprofundat, la solicitarea BCE, aspecte specifice ale procedurii;
(iii)
să transmită BCE proiectele de decizii importante în materie de supraveghere, cu privire la care BCE își poate exprima opiniile.
(8)
Ori de câte ori BCE este asistată de autoritățile naționale competente sau autoritățile naționale desemnate în scopul exercitării atribuțiilor care îi sunt conferite în temeiul prezentului regulament, BCE și autoritățile naționale competente se conformează dispozițiilor din actele relevante ale Uniunii, în legătură cu alocarea responsabilităților și cu cooperarea dintre autoritățile competente din diverse state membre.
Articolul 7
Cooperare strânsă cu autoritățile competente ale statelor membre participante a căror monedă nu este euro
(1)
În limitele prevăzute în prezentul articol, BCE îndeplinește atribuțiile din domeniile menționate la articolul 4 alineatele (1) și (2) și la articolul 5 în legătură cu instituțiile de credit cu sediul într-un stat membru a cărui monedă nu este euro, în cazul în care între BCE și autoritatea națională competentă a statului membru respectiv a fost instituită o cooperare strânsă, în conformitate cu prezentul articol.
În acest scop, BCE poate adresa instrucțiuni autorității naționale competente sau autorității naționale desemnate a statului membru participant a cărui monedă nu este euro.
(2)
Cooperarea strânsă dintre BCE și autoritatea națională competentă a unui stat membru participant a cărui monedă nu este euro se stabilește printr-o decizie adoptată de BCE, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a)
statul membru în cauză notifică celorlalte state membre, Comisiei, BCE și ABE cererea de a iniția o cooperare strânsă cu BCE în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor prevăzute la articolele 4 și 5, în legătură cu toate instituțiile de credit care au sediul în statul membru în cauză, în conformitate cu articolul 6;
(b)
în notificare, statul membru în cauză se angajează:
să se asigure că autoritatea sa națională competentă sau desemnată va respecta toate orientările sau solicitările emise de BCE, și
să furnizeze, cu privire la instituțiile de credit care au sediul în respectivul stat membru, toate informațiile pe care BCE le-ar putea solicita în vederea efectuării unei evaluări cuprinzătoare a acelor instituții de credit;
(c)
statul membru în cauză a adoptat legislația națională relevantă pentru a se asigura că autoritatea sa națională competentă va fi obligată să adopte orice măsură referitoare la instituțiile de credit, solicitată de către BCE, în conformitate cu alineatul (4).
(3)
Decizia prevăzută la alineatul (2) se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Decizia se aplică la 14 zile după publicare.
(4)
În cazul în care BCE consideră că, referitor la atribuțiile prevăzute la alineatul (1), ar trebui adoptată o măsură de către autoritatea națională competentă a unui stat membru vizat în legătură cu o instituție de credit, o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă, aceasta adresează instrucțiuni respectivei autorități, specificând un interval de timp relevant.
Acest interval de timp nu trebuie să fie mai mic de 48 de ore, cu excepția cazului în care adoptarea mai timpurie este indispensabilă pentru a preveni daune ireparabile.
Autoritatea națională competentă a statului membru vizat trebuie să ia toate măsurile necesare, în conformitate cu obligația prevăzută la alineatul (2) litera (c).
(5)
BCE poate lua decizia de a transmite un avertisment statului membru în cauză cu privire la suspendarea sau încheierea cooperării strânse, dacă nu se ia nicio măsură corectivă decisivă în următoarele situații:
(a)
atunci când, în opinia BCE, condițiile prevăzute la alineatul (2) literele (a)-(c) nu mai sunt îndeplinite de către statul membru vizat; sau
(b)
atunci când, în opinia BCE, autoritatea națională competentă a statului membru în cauză nu acționează în conformitate cu obligația menționată la alineatul (2) litera (c).
În cazul în care, în termen de 15 zile de la notificarea avertismentului, nu sunt luate astfel de măsuri corective, BCE poate suspenda sau înceta cooperarea strânsă cu respectivul stat membru.
Decizia de suspendare sau încetare a cooperării strânse se notifică statului membru în cauză și se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Decizia indică data de la care se aplică, ținând seama în mod corespunzător de eficacitatea supravegherii și de interesele legitime ale instituțiilor de credit.
(6)
Statul membru poate solicita BCE să înceteze cooperarea strânsă în orice moment după expirarea unui termen de trei ani de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a deciziei adoptate de BCE pentru stabilirea cooperării strânse.
Solicitarea explică motivele încetării cooperării, inclusiv, dacă este relevant, posibilele consecințe negative semnificative în ceea ce privește responsabilitățile în materie fiscală ale statului membru.
În acest caz, BCE adoptă imediat o decizie de încetare a cooperării strânse și menționează data de la care se aplică într-o perioadă de maximum trei luni, ținând seama în mod corespunzător de eficacitatea supravegherii și de interesele legitime ale instituțiilor de credit.
Decizia se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(7)
Dacă un stat membru participant a cărui monedă nu este euro notifică BCE în conformitate cu articolul 26 alineatul (8) cu privire la dezacordul său motivat față de o obiecție a Consiliului guvernatorilor la un proiect de decizie a Consiliului de supraveghere, Consiliul guvernatorilor își dă avizul, în termen de 30 de zile, cu privire la dezacordul motivat exprimat de statul membru și își confirmă sau își retrage obiecția, specificând motivele acțiunii respective.
În cazul în care Consiliul guvernatorilor își confirmă obiecția, statul membru participant a cărui monedă nu este euro poate notifica BCE faptul că decizia potențială legată de un posibil proiect modificat de decizie a Consiliului de supraveghere nu are caracter obligatoriu în ceea ce îl privește.
BCE are în vedere apoi posibila suspendare sau încetare a cooperării strânse cu statul membru respectiv, ținând seama în mod corespunzător de eficacitatea supravegherii și ia o decizie în acel sens.
BCE ține seama în special de următoarele considerații:
(a)
dacă absența respectivei suspendări sau încetări ar putea pune în pericol integritatea MUS sau ar avea consecințe negative semnificative în ceea ce privește responsabilitățile în materie fiscală ale statelor membre;
(b)
dacă respectiva suspendare sau încetare ar avea consecințe negative semnificative în ceea ce privește responsabilitățile în materie fiscală ale statului membru care și-a notificat dezacordul motivat în conformitate cu articolul 26 alineatul (8);
(c)
dacă este sau nu încredințată că autoritatea națională competentă în cauză a adoptat măsuri care, în opinia BCE:
asigură că instituțiile de credit din statul membru care și-a notificat dezacordul motivat în temeiul paragrafului anterior nu fac obiectul unui tratament mai favorabil decât cel aplicat instituțiilor de credit din alte state membre participante; și
sunt la fel de eficace ca decizia Consiliului guvernatorilor prevăzută la al doilea paragraf din prezentul alineat în realizarea obiectivelor menționate la articolul 1 și în asigurarea conformării cu dreptul relevant al Uniunii.
BCE include aceste considerații în decizia sa și le comunică statului membru în cauză.
(8)
În cazul în care nu este de acord cu un proiect de decizie a Consiliului de supraveghere, un stat membru participant a cărui monedă nu este euro informează Consiliul guvernatorilor cu privire la dezacordul său motivat în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea proiectului de decizie.
Consiliul guvernatorilor decide atunci în această privință în termen de cinci zile lucrătoare, ținând cont pe deplin de aceste motive, și oferă explicații în scris statului membru în cauză cu privire la decizia sa.
Statul membru în cauză poate solicita BCE încetarea cooperării strânse, cu aplicare imediată, și nu va fi obligat să respecte decizia care decurge de aici.
(9)
Un stat membru care a încetat cooperarea strânsă cu BCE nu poate iniția o nouă cooperare strânsă înainte de expirarea unui termen de trei ani de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a deciziei BCE de încetare a cooperării strânse.
Articolul 8
Relații internaționale
Fără a aduce atingere competențelor respective ale statelor statele membre și ale instituțiilor și organismelor Uniunii altele decât BCE, inclusiv ABE, în ceea ce privește atribuțiile conferite de prezentul regulament Băncii Centrale Europene, BCE poate stabili contacte și încheia acorduri administrative cu autoritățile de supraveghere, organizațiile internaționale și administrațiile din state terțe, sub rezerva unei coordonări corespunzătoare cu ABE.
Aceste acorduri nu creează obligații juridice în ceea ce privește Uniunea și statele sale membre.
CAPITOLUL III
Competențe ale BCE
Articolul 9
Competențe în materie de supraveghere și investigare
(1)
În scopul exclusiv al îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt conferite în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (2) și al articolului 5 alineatul (2), BCE este considerată, după caz, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată a statelor membre participante, în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii.
În același scop exclusiv, BCE are prerogativele și obligațiile prevăzute de prezentul regulament.
De asemenea, BCE are prerogativele și obligațiile deținute de autoritățile competente și desemnate în temeiul dreptului relevant al Uniunii, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament.
În special, BCE deține prerogativele enumerate în secțiunile 1 și 2 din prezentul capitol.
În măsura în care este necesar în vederea realizării atribuțiilor care îi sunt conferite de prezentul regulament, BCE poate solicita, prin intermediul unor instrucțiuni, acelor autorități naționale să facă uz de prerogativele lor în conformitate cu condițiile prevăzute în dreptul național, în cazul în care prezentul regulament nu conferă BCE astfel de competențe.
Respectivele autorități naționale informează pe deplin BCE cu privire la exercitarea respectivelor competențe.
(2)
BCE exercită competențele menționate la alineatul (1) din prezentul articol în conformitate cu actele menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf.
În exercitarea respectivelor competențelor proprii de investigare și de supraveghere, BCE și autoritățile naționale competente cooperează îndeaproape.
(3)
Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, în legătură cu instituțiile de credit cu sediul în state membre participante a căror moneda nu este euro, BCE își exercită competențele în conformitate cu articolul 7.
Secțiunea 1
Prerogative de investigare
Articolul 10
Solicitări de informații
(1)
Fără a aduce atingere prerogativelor menționate la articolul 9 alineatul (1) și sub rezerva condițiilor prevăzute în dreptul relevant al Uniunii, BCE poate solicita furnizarea tuturor informațiilor necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi sunt conferite prin prezentul regulament, inclusiv a unor informații care trebuie furnizate la intervale regulate și în formate specifice în scopuri de supraveghere și în scopuri statistice aferente, de către următoarele persoane fizice sau juridice, care fac obiectul articolului 4:
(a)
instituții de credit cu sediul în state membre participante;
(b)
societăți financiare holding cu sediul în state membre participante;
(c)
societăți financiare holding mixte cu sediul în state membre participante;
(d)
societăți financiare holding cu activitate mixtă cu sediul în state membre participante;
(e)
persoane care aparțin entităților menționate la literele (a)-(d);
(f)
părți terțe către care entitățile menționate la literele (a)-(d) au externalizat anumite funcții sau activități.
(2)
Persoanele menționate la alineatul (1) furnizează informațiile solicitate.
Dispozițiile privind secretul profesional nu exonerează aceste persoane de la datoria de a furniza informațiile respective.
Furnizarea informațiilor respective nu se consideră o încălcare a secretului profesional.
(3)
În cazul în care BCE obține informații direct de la persoanele fizice sau juridice menționate la alineatul (1), aceasta pune aceste informații la dispoziția autorităților naționale competente în cauză.
Articolul 11
Investigații generale
(1)
Pentru a-și îndeplini atribuțiile care îi sunt conferite prin prezentul regulament și sub rezerva altor condiții prevăzute de dreptul relevant al Uniunii, BCE poate efectua toate investigațiile necesare în legătură cu orice persoană menționată la articolul 10 alineatul (1) stabilită sau care se află într-un stat membru participant.
În acest scop, BCE are dreptul:
(a)
să solicite prezentarea de documente;
(b)
să examineze registrele și înregistrările persoanelor menționate la articolul 10 alineatul (1) și să ridice copii sau extrase ale acestor registre și înregistrări;
(c)
să obțină explicații scrise sau orale de la orice persoană menționată la articolul 10 alineatul (1) sau de la reprezentanții ori personalul acesteia;
(d)
să intervieveze orice altă persoană care consimte să fie intervievată în scopul colectării de informații referitoare la obiectul unei investigații;
(2)
Persoanele prevăzute la articolul 10 alineatul (1) fac obiectul investigațiilor inițiate pe baza unei decizii a BCE.
Atunci când o persoană împiedică desfășurarea investigației, autoritatea națională competentă din statul membru participant în care sunt situate sediile respective acordă, în conformitate cu dreptul național, asistența necesară, inclusiv, în cazurile menționate la articolele 12 și 13, facilitarea accesului BCE la sediile comerciale ale persoanelor juridice menționate la articolul 10 alineatul (1), astfel încât drepturile sus-menționate să poată fi exercitate.
Articolul 12
Inspecții la fața locului
(1)
Pentru a-și îndeplini atribuțiile care îi sunt conferite prin prezentul regulament și sub rezerva altor condiții prevăzute în dreptul relevant al Uniunii, BCE poate efectua, în conformitate cu articolul 13 și sub rezerva notificării prealabile a autorității naționale competente vizate, toate inspecțiile necesare la fața locului, la sediile comerciale ale persoanelor juridice menționate la articolul 10 alineatul (1) și la sediul oricărei alte întreprinderi incluse în supravegherea pe baza consolidată pentru care BCE este autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (g).
Atunci când desfășurarea corespunzătoare și eficiența inspecției impun acest lucru, BCE poate efectua inspecția la fața locului fără anunțarea prealabilă a persoanelor juridice respective.
(2)
Funcționarii și alte persoane autorizate de BCE pentru a efectua o inspecție la fața locului pot intra în orice sediu comercial și pe orice teren al persoanelor juridice care fac obiectul unei decizii de investigare adoptate de BCE și dețin toate prerogativele prevăzute la articolul 11 alineatul (1).
(3)
Persoanele juridice prevăzute la articolul 10 alineatul (1) fac obiectul inspecțiilor la fața locului pe baza unei decizii a BCE.
(4)
Funcționarii și alte persoane care îi însoțesc, autorizate sau numite de autoritatea națională competentă din statul membru în care urmează să se desfășoare inspecția, sprijină în mod activ funcționarii BCE și celelalte persoane autorizate de către aceasta, sub supravegherea și în coordonarea BCE.
În acest scop, aceștia beneficiază de prerogativele prevăzute la alineatul (2).
Funcționarii autorității naționale competente a statului membru participant în cauză au, de asemenea, dreptul de a participa la inspecțiile la fața locului.
(5)
În cazul în care funcționarii și celelalte persoane care îi însoțesc, autorizate sau numite de către BCE, constată că o persoană se opune unei inspecții dispuse în temeiul prezentului articol, autoritatea națională competentă a statului membru participant în cauză le acordă asistența necesară, în conformitate cu dreptul național.
În măsura în care acest lucru este necesar inspecției, această asistență include sigilarea oricărui sediu comercial, registru sau înregistrare.
În cazul în care autoritatea națională competentă în cauză nu deține această prerogativă, aceasta face uz de prerogativele sale pentru a solicita asistența necesară altor autorități naționale.
Articolul 13
Autorizarea de către o autoritate judiciară
(1)
Dacă inspecțiile la fața locului prevăzute la articolul 12 alineatele (1) și (2) sau asistența menționată la articolul 12 alineatul (5) necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare în temeiul normelor naționale, această autorizare trebuie solicitată.
(2)
În cazul în care autorizarea menționată la alineatul (1) din prezentul articol este solicitată, autoritatea judiciară națională verifică autenticitatea deciziei BCE și se asigură că măsurile coercitive preconizate nu sunt nici arbitrare, nici excesive, având în vedere obiectul inspecției.
Cu ocazia verificării proporționalității măsurilor coercitive, autoritatea judiciară națională poate solicita BCE explicații detaliate, în special cu privire la motivele pentru care BCE suspectează că a avut loc o încălcare a actelor prevăzute la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf, cu privire la gravitatea respectivei încălcări și la natura implicării persoanei supuse măsurilor coercitive.
Autoritatea judiciară națională nu trebuie să controleze însă necesitatea efectuării inspecției sau să solicite să-i fie furnizate informațiile conținute în dosarul BCE.
CJUE este singurul organism care poate controla legalitatea deciziei BCE.
Secțiunea 2
Prerogative specifice de supraveghere
Articolul 14
Autorizare
(1)
Orice cerere de autorizare privind inițierea activității unei instituții de credit care urmează să fie înființată într-un stat membru participant trebuie înaintată autorităților naționale competente ale statului membru în care urmează să fie înființată instituția de credit, în conformitate cu cerințele prevăzute în dreptul național relevant.
(2)
În cazul în care solicitantul respectă toate condițiile de autorizare prevăzute în dreptul național relevant al statului membru respectiv, autoritatea națională competentă, în termenul prevăzut de dreptul național relevant, elaborează un proiect de decizie pentru a propune Băncii Centrale Europene să acorde autorizația.
Proiectul de decizie se notifică Băncii Centrale Europene și solicitantului autorizării.
În alte cazuri, autoritatea națională competentă respinge cererea de autorizare.
(3)
Proiectul de decizie se consideră adoptat de către BCE în afara cazului în care BCE formulează obiecții în termen de maxim zece zile lucrătoare, termen care, în cazuri pe deplin justificate, se poate prelungi o singură dată, pentru aceeași perioadă.
BCE ridică obiecții cu privire la proiectul de decizie doar în cazul în care nu sunt respectate condițiile de autorizare prevăzute în dreptul relevant al Uniunii.
BCE declară în scris motivele care stau la baza respingerii.
(4)
Autoritatea națională competentă notifică solicitantului autorizării decizia adoptată în conformitate cu alineatele (2) și (3).
(5)
Sub rezerva alineatului (6), BCE poate retrage autorizația în cazurile prevăzute în dreptul relevant al Uniunii, din proprie inițiativă, în urma consultărilor cu autoritatea națională competentă din statul membru participant în care își are sediul instituția de credit, sau la propunerea acelei autorități naționale competente.
Consultările respective asigură în special că, înaintea luării de decizii cu privire la retragere, BCE acordă suficient timp autorităților naționale pentru a decide asupra măsurilor de remediere necesare, inclusiv asupra eventualelor măsuri de rezoluție, și ține seama de acestea.
Atunci când autoritatea națională competentă care a propus autorizarea în conformitate cu alineatul (1) consideră că autorizația trebuie retrasă în conformitate cu dreptul național relevant, aceasta înaintează o propunere BCE în acest sens.
În acest caz, BCE ia o decizie în legătură cu retragerea propusă, ținând cont pe deplin de motivarea propunerii de retragere prezentată de autoritatea națională competentă.
(6)
În măsura în care autoritățile naționale își păstrează prerogativa de rezoluție a instituțiilor de credit, în cazurile în care consideră că retragerea autorizației ar aduce atingere punerii în aplicare adecvate sau acțiunilor necesare pentru rezoluție sau pentru menținerea stabilității financiare, acestea își notifică obiecția în mod corespunzător către BCE, explicând în detaliu prejudiciul pe care o retragere l-ar genera în sensul respectiv.
În aceste cazuri, BCE se abține de la a proceda la retragere pentru o perioadă convenită împreună cu autoritățile naționale.
BCE poate decide să extindă respectiva perioadă dacă este de părere că s-au înregistrat suficiente progrese.
Cu toate acestea, dacă BCE determină printr-o decizie motivată că autoritățile naționale nu au pus în aplicare acțiuni corespunzătoare pentru menținerea stabilității financiare, retragerea autorizațiilor se aplică imediat.
Articolul 15
Evaluarea achizițiilor de participații calificate
(1)
Fără a aduce atingere excepțiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (c), orice notificare a unei achiziții de participație calificată într-o instituție de credit cu sediul într-un stat membru participant sau orice informație conexă se înaintează autorităților naționale competente ale statului membru în care instituția de credit își are sediul, în conformitate cu cerințele prevăzute în dreptul național relevant, pe baza actelor menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf.
(2)
Autoritatea națională competentă evaluează achiziția propusă și transmite BCE notificarea și o propunere de decizie de a se opune sau nu achiziției, pe baza criteriilor prevăzute în actele menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf, cu cel puțin zece zile lucrătoare înainte de expirarea perioadei relevante de evaluare prevăzute de dreptul relevant al Uniunii și sprijină BCE în conformitate cu articolul 6.
(3)
BCE decide dacă se opune achiziției pe baza criteriilor de evaluare prevăzute în dreptul relevant al Uniunii și în conformitate cu procedura și în termenul de evaluare prevăzute în dreptul Uniunii.
Articolul 16
Prerogative de supraveghere
(1)
În scopul îndeplinirii atribuțiilor menționate la articolul 4 alineatul (1) și fără a aduce atingere celorlalte competențe conferite BCE, aceasta dispune de prerogativele prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol de a solicita oricărei instituții de credit, oricărei societăți financiare holding sau societăți financiare holding mixte din state membre participante să ia din timp măsurile necesare pentru a aborda problemele relevante în oricare dintre următoarele circumstanțe:
(a)
instituția de credit nu îndeplinește cerințele prevăzute de actele menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf;
(b)
BCE are dovezi conform cărora este probabil ca instituția de credit să încalce cerințele prevăzute de actele menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf în următoarele 12 luni;
(c)
în baza unei constatări, în cadrul unui proces de supraveghere desfășurat în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (f), conform căreia cadrul, strategiile, procesele și mecanismele puse în aplicare de instituția de credit și fondurile proprii și lichiditatea deținute de aceasta nu asigură o administrare sănătoasă și o acoperire a riscurilor.
(2)
În scopul articolului 9 alineatul (1), BCE dispune în special de următoarele prerogative:
(a)
de a solicita instituțiilor să dețină fonduri proprii în plus față de cerințele de capital prevăzute în actele menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf legate de elementele de risc și de riscurile nereglementate în actele relevante ale Uniunii;
(b)
de a solicita întărirea cadrului, a proceselor, mecanismelor și strategiilor;
(c)
de a solicita instituțiilor să prezinte un plan de restabilire a conformității cu cerințele de supraveghere în temeiul actelor menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf și de a stabili un termen pentru punerea în aplicare a acestuia, inclusiv îmbunătățiri ale planului respectiv în ceea ce privește sfera de aplicare și termenul;
(d)
de a solicita instituțiilor să aplice o politică specifică de provizionare sau un tratament specific al activelor în ceea ce privește cerințele de fonduri proprii;
(e)
de a restrânge sau limita activitățile, operațiunile sau rețeaua instituțiilor sau de a solicita cesiunea activităților care prezintă riscuri excesive pentru soliditatea unei instituții;
(f)
de a solicita reducerea riscului inerent în activitățile, produsele și sistemele instituțiilor;
(g)
de a solicita instituțiilor limitarea componentei variabile a remunerației ca procent în veniturile nete, atunci când nivelul acesteia nu este în concordanță cu menținerea unei baze solide de capital;
(h)
de a solicita instituțiilor să utilizeze profiturile nete pentru a-și consolida fondurile proprii;
(i)
de a restrânge sau interzice distribuirile de către instituție către acționari, membri sau către deținătorii unor instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentare, în cazul în care interdicția nu constituie o situație de nerespectare a obligațiilor de plată de către instituția respectivă;
(j)
de a impune cerințe de raportare suplimentară sau cu o frecvență mai ridicată, inclusiv de raportare cu privire la situația capitalurilor și pozițiile de lichiditate;
(k)
de a impune cerințe de lichiditate specifice, inclusiv restricții cu privire la neconcordanța de scadențe dintre active și datorii;
(l)
de a solicita publicarea de informații suplimentare;
(m)
de a îndepărta în orice moment din structura de conducere a instituțiilor de credit membrii care nu îndeplinesc cerințele prevăzute în actele menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf.
Articolul 17
Prerogativele autorităților-gazdă și cooperarea pentru supravegherea pe baza consolidată
(1)
Procedurile prevăzute în dreptul relevant al Uniunii referitoare la instituțiile de credit care intenționează să înființeze o sucursală sau să își exercite libertatea de a presta servicii prin desfășurarea propriilor activități pe teritoriul unui alt stat membru, precum și competențele aferente ale statelor membre de origine și gazdă se aplică între statele membre participante numai în sensul atribuțiilor care nu au fost conferite BCE prin articolul 4.
(2)
Dispozițiile prevăzute în dreptul relevant al Uniunii în ceea ce privește cooperarea dintre autoritățile competente din diferite state membre pentru efectuarea supravegherii pe bază consolidată nu se aplică în măsura în care BCE este singura autoritate competentă implicată.
(3)
În îndeplinirea atribuțiilor care îi revin în temeiul articolelor 4 și 5, BCE asigură un echilibru echitabil între toate statele membre participante în conformitate cu articolul 6 alineatul (8) și, în relația sa cu statele membre neparticipante, respectă echilibrul între statele membre de origine și statele membre-gazdă în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii.
Articolul 18
Sancțiuni administrative
(1)
În scopul îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt conferite prin prezentul regulament, atunci când instituțiile de credit, societățile financiare holding sau societățile financiare holding mixte încalcă, în mod intenționat sau din neglijență, o dispoziție a unor acte de drept al Uniunii relevante și direct aplicabile în legătură cu care autorităților competente li se pun la dispoziție sancțiuni administrative pecuniare în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, BCE poate impune sancțiuni administrative pecuniare de până la de două ori valoarea profiturilor obținute sau a pierderilor evitate ca urmare a încălcării, atunci când acestea pot fi determinate, sau de până la 10 % din cifra de afaceri anuală totală a unei persoane juridice pentru exercițiul financiar precedent, astfel cum este definită în dreptul relevant al Uniunii, sau orice alte astfel de sancțiuni pecuniare prevăzute în dreptul relevant al Uniunii.
(2)
Dacă persoana juridică este o filială a unei întreprinderi-mamă, cifra de afaceri totală anuală relevantă menționată la alineatul (1) este cea care rezultă din conturile consolidate ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang, din exercițiul financiar precedent.
(3)
Sancțiunile aplicate trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.
Pentru a stabili dacă trebuie impusă o sancțiune și pentru a determina sancțiunea corespunzătoare, BCE procedează în conformitate cu articolul 9 alineatul (2).
(4)
BCE aplică prezentul articol în conformitate cu actele menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din prezentul regulament, inclusiv procedurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2532/98, după caz.
(5)
În cazurile care nu intră sub incidența alineatului (1) din prezentul articol, atunci când este necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi sunt conferite prin prezentul regulament, BCE poate solicita autorităților naționale competente să inițieze proceduri în vederea luării de măsuri pentru a asigura impunerea de sancțiuni corespunzătoare, în conformitate cu actele menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf și cu legislația națională relevantă care conferă prerogative specifice care nu sunt solicitate în prezent de dreptul Uniunii.
Sancțiunile aplicate de către autoritățile naționale competente trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.
Primul paragraf din prezentul alineat se aplică în special sancțiunilor pecuniare care urmează să fie impuse instituțiilor de credit, societăților financiare holding sau societăților financiare holding mixte pentru încălcări ale legislației naționale care asigură transpunerea directivelor relevante ale UE, precum și oricăror sancțiuni administrative sau măsuri care urmează să fie impuse membrilor structurii de conducere a unei instituții de credit, a unei societăți financiare holding sau a unei societăți financiare holding mixte sau oricăror altor persoane fizice care sunt responsabile, în temeiul dreptului național, de comiterea unei încălcări de către o instituție de credit, o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă.
(6)
BCE publică orice sancțiune menționată la alineatul (1), indiferent dacă aceasta face sau nu obiectul unei acțiuni în justiție, în cazurile și conform condițiilor prevăzute în dreptul relevant al Uniunii.
(7)
Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(6), în scopul îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt conferite prin prezentul regulament, în caz de încălcare a regulamentelor sau a deciziilor BCE, aceasta poate impune sancțiuni în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2532/98.
CAPITOLUL IV
Principii organizaționale
Articolul 19
Independență
(1)
La îndeplinirea atribuțiilor conferite prin prezentul regulament, BCE și autoritățile naționale cu responsabilități în cadrul MUS acționează independent.
Membrii Consiliului de supraveghere și ai comitetului director acționează independent și obiectiv, în interesul întregii Uniuni și nu solicită, nici nu primesc instrucțiuni din partea instituțiilor sau a organelor Uniunii, din partea vreunui guvern al unui stat membru sau a altui organism public sau privat.
(2)
Instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, pe de o parte, și guvernele statelor membre, pe de altă parte, precum și orice alt organ respectă această independență.
(3)
În urma examinării de către Consiliul de supraveghere a necesității unui cod de conduită, Consiliul guvernatorilor elaborează și publică un cod de conduită pentru personalul executiv și de conducere al BCE implicat în supravegherea bancară în special cu privire la conflictele de interese.
Articolul 20
Răspundere și raportare
(1)
BCE răspunde în fața Parlamentului European și a Consiliului pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în conformitate cu prezentul capitol.
(2)
BCE prezintă anual Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Eurogrupului un raport privind exercitarea atribuțiilor care îi sunt conferite prin prezentul regulament, incluzând informații cu privire la evoluția preconizată a structurii și a cuantumului taxelor de supraveghere menționate la articolul 30.
(3)
Președintele Consiliului de supraveghere al BCE prezintă raportul sus-menționat în mod public Parlamentului European și Eurogrupului în prezența reprezentanților oricărui stat membru participant a cărui monedă nu este euro.
(4)
La cererea Eurogrupului, președintele Consiliului de supraveghere al BCE poate fi audiat de către Eurogrup cu privire la exercitarea atribuțiilor sale de supraveghere, în prezența reprezentanților oricărui stat membru participant a cărui monedă nu este euro.
(5)
La cererea Parlamentului European, președintele Consiliului de supraveghere al BCE participă la o audiere organizată de comisiile competente ale Parlamentului European cu privire la exercitarea atribuțiilor de supraveghere ale acestuia.
(6)
În conformitate cu procedurile Eurogrupului, BCE răspunde oral sau în scris întrebărilor care i-au fost adresate de Parlamentul European sau de Eurogrup, în conformitate cu procedurile sale și în prezența reprezentanților oricărui stat membru participant a cărui monedă nu este euro.
(7)
Atunci când Curtea Europeană de Conturi examinează eficiența operațională a administrării BCE în temeiul articolului 27 alineatul (2) din Statutul SEBC și al BCE, aceasta ține seama, de asemenea, de atribuțiile în materie de supraveghere conferite BCE prin prezentul regulament.
(8)
La cerere, președintele Consiliului de supraveghere al BCE poartă discuții confidențiale neconsemnate în scris, în spatele ușilor închise, cu președintele și vicepreședinții comisiei competente a Parlamentului European în ceea ce privește atribuțiile de supraveghere ale consiliului, în măsura în care astfel de discuții sunt necesare pentru exercitarea competențelor Parlamentului European în temeiul TFUE.
Se încheie un acord între Parlamentul European și BCE cu privire la modalitățile detaliate de organizare a unor astfel de discuții, cu scopul de a asigura confidențialitatea deplină, în conformitate cu obligațiile de confidențialitate impuse BCE în calitate de autoritate competentă în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii.
(9)
BCE cooperează în mod deschis în cazul oricăror investigații efectuate de către Parlamentul European, în conformitate cu TFUE.
BCE și Parlamentul European încheie acorduri corespunzătoare cu privire la modalitățile practice de exercitare a controlului democratic și de monitorizare a exercitării atribuțiilor conferite BCE prin prezentul regulament.
Respectivele acorduri se referă, printre altele, la accesul la informații, cooperarea în cadrul investigațiilor și informații privind procedura de selecție a președintelui Consiliului de supraveghere.
Articolul 21
Parlamentele naționale
(1)
Atunci când înaintează raportul prevăzut la articolul 20 alineatul (2), BCE transmite raportul respectiv simultan și direct parlamentelor naționale ale statelor membre participante.
Parlamentele naționale pot adresa BCE observații motivate cu privire la raportul respectiv.
(2)
Aplicând propriile proceduri, parlamentele naționale ale statelor membre participante pot solicita BCE să furnizeze un răspuns scris la orice observație sau întrebare adresată BCE de către acestea cu privire la atribuțiile BCE în temeiul prezentului regulament.
(3)
Parlamentul național al unui stat membru participant poate invita președintele sau un membru al Consiliului de supraveghere să participe la un schimb de opinii privind supravegherea instituțiilor de credit din statul membru respectiv, împreună cu un reprezentant al autorității naționale competente.
(4)
Prezentul regulament nu aduce atingere răspunderii autorităților naționale competente în fața parlamentelor naționale în conformitate cu dreptul național în ceea ce privește îndeplinirea atribuțiilor care nu sunt conferite BCE în temeiul prezentului regulament și realizarea activităților desfășurate de respectivele autorități în conformitate cu articolul 6.
Articolul 22
Procesul echitabil pentru adoptarea de decizii în materie de supraveghere
(1)
Înainte de adoptarea deciziilor în materie de supraveghere, în conformitate cu articolul 4 și cu secțiunea 2 din capitolul III, BCE acordă persoanelor care fac obiectul procedurilor posibilitatea de a fi audiate.
BCE își fundamentează deciziile doar pe obiecțiile asupra cărora părțile în cauză au putut prezenta comentarii.
Primul paragraf nu se aplică dacă sunt necesare acțiuni urgente de prevenire a unor prejudicii semnificative în sistemul financiar.
Într-o asemenea situație, BCE poate adopta o decizie provizorie și acordă persoanelor în cauză posibilitatea de a fi audiate cât mai curând posibil după adoptarea deciziei.
(2)
Drepturile la apărare ale persoanelor în cauză sunt pe deplin respectate în cadrul procedurilor.
Acestea au drept de acces la dosarul BCE, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele economice.
Dreptul de acces la un dosar nu se referă și la informațiile confidențiale.
Deciziile BCE menționează motivele pe care se întemeiază.
Articolul 23
Raportarea încălcărilor
BCE asigură implementarea unor mecanisme eficace pentru raportarea încălcării actelor juridice menționate la articolul 4 alineatul (3) de către instituțiile de credit, societățile financiare holding ori societățile financiare holding mixte sau autoritățile naționale competente în statele membre participante, inclusiv proceduri specifice pentru primirea rapoartelor privind încălcările și acțiunile ulterioare ce se impun.
Aceste proceduri sunt conforme cu legislația Uniunii în materie și asigură respectarea următoarelor principii: protecția adecvată a persoanelor care raportează încălcări, protecția datelor personale și protecția adecvată a persoanei incriminate.
Articolul 24
Comitetul administrativ de control
(1)
BCE instituie un comitet administrativ de control pentru efectuarea controlului administrativ intern al deciziilor luate de BCE în exercitarea prerogativelor care îi sunt conferite prin prezentul regulament, în urma transmiterii unei cereri de control în conformitate cu alineatul (5).
Sfera de aplicare a controlului administrativ intern se referă la conformitatea procedurală și de fond a acestor decizii cu prezentul regulament.
(2)
Comitetul administrativ de control este alcătuit din cinci persoane de înaltă reputație din statele membre, care au făcut dovada cunoștințelor și a experienței profesionale relevante, inclusiv a experienței în materie de supraveghere la un nivel suficient de înalt în sectorul bancar sau al altor servicii financiare, excluzând personalul existent al BCE, al autorităților competente sau al altor instituții naționale sau instituții, organe, oficii și agenții ale Uniunii, implicat în exercitarea atribuțiilor conferite BCE prin prezentul regulament.
Comitetul administrativ de control dispune de suficiente resurse și cunoștințe de specialitate pentru a evalua exercitarea prerogativelor BCE în temeiul prezentului regulament.
Membrii comitetului administrativ de control și doi supleanți sunt numiți de BCE pentru un mandat de cinci ani care poate fi prelungit o singură dată, în urma unei invitații publice de depunere a candidaturilor publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Aceștia nu sunt constrânși să respecte nicio instrucțiune.
(3)
Comitetul administrativ de control decide cu o majoritate de minim trei din cei cinci membri.
(4)
Membrii comitetului administrativ de control acționează independent și în interes public.
În acest scop, aceștia prezintă o declarație publică a angajamentelor și o declarație publică de interese în care menționează orice interes direct sau indirect care ar putea fi considerat ca aducând atingere independenței lor sau inexistența oricăror astfel de interese.
(5)
Orice persoană fizică sau juridică poate solicita, în cazurile menționate la alineatul (1), controlul unei decizii luate de BCE în temeiul prezentului regulament care vizează persoana respectivă sau care o privește în mod direct și individual.
O cerere de control formulată împotriva unei decizii a Consiliului guvernatorilor menționată la alineatul (7) nu este admisibilă.
(6)
Orice cerere de control, care include motivele formulării sale, se depune în scris la BCE în termen de o lună de la data notificării deciziei persoanei care solicită controlul sau, în absența acesteia, de la data la care persoana ia cunoștință de decizia respectivă, după caz.
(7)
După ce se pronunță asupra admisibilității controlului, comitetul administrativ de control formulează un aviz într-un termen care să corespundă caracterului mai mult sau mai puțin urgent al chestiunii, dar nu mai târziu de două luni de la primirea cererii și îl transmite Consiliului de supraveghere în vederea pregătirii unui nou proiect de decizie.
Consiliul de supraveghere ia în considerare avizul comitetului administrativ de control și transmite imediat Consiliului guvernatorilor un nou proiect de decizie.
Noul proiect de decizie fie abrogă decizia inițială, fie o înlocuiește cu o decizie cu un conținut identic, fie o înlocuiește cu o decizie modificată.
Noul proiect de decizie este considerat ca fiind adoptat, cu excepția cazului în care Consiliul guvernatorilor ridică obiecții în termen de zece zile lucrătoare.
(8)
O cerere de control formulată în temeiul alineatului (5) nu are efect suspensiv.
Cu toate acestea, în cazul în care consideră că circumstanțele impun acest lucru, Consiliul guvernatorilor poate, la propunerea comitetului administrativ de control, să suspende aplicarea deciziei contestate.
(9)
Avizul comitetului administrativ de control, noul proiect de decizie înaintat de Consiliul de supraveghere și decizia adoptată de Consiliul guvernatorilor în conformitate cu prezentul articol trebuie să fie motivate și notificate părților.
(10)
BCE adoptă o decizie de stabilire a normelor de funcționare a comitetului administrativ de control.
(11)
Prezentul articol nu aduce atingere dreptului de a introduce acțiuni în fața CJUE în conformitate cu tratatele.
Articolul 25
Separarea de funcția de politică monetară
(1)
La îndeplinirea atribuțiilor conferite prin prezentul regulament, BCE urmărește exclusiv obiectivele stabilite prin prezentul regulament.
(2)
BCE îndeplinește atribuțiile care îi sunt conferite prin prezentul regulament separat de atribuțiile sale legate de politica monetară și de orice alte atribuții și fără să aducă atingere acestora.
Atribuțiile conferite BCE prin prezentul regulament nu interferează cu atribuțiile BCE legate de politica monetară și nici nu sunt determinate de acestea din urmă.
Totodată, atribuțiile conferite BCE prin prezentul regulament nu interferează cu atribuțiile BCE referitoare la CERS sau cu orice alte atribuții.
BCE raportează Parlamentului European și Consiliului în legătură cu modul în care s-a conformat acestei dispoziții.
Atribuțiile conferite BCE prin prezentul regulament nu impietează asupra monitorizării pe bază continuă a solvabilității contrapartidelor sale în contextul punerii în aplicare a politicii monetare.
Personalul implicat în îndeplinirea atribuțiilor conferite BCE prin prezentul regulament este separat din punct de vedere organizațional și face obiectul unei raportări ierarhice separate față de personalul implicat în îndeplinirea altor atribuții conferite BCE.
(3)
În sensul alineatelor (1) și (2), BCE adoptă și publică toate normele interne necesare, inclusiv cele privind secretul profesional și schimbul de informații între cele două domenii funcționale.
(4)
BCE asigură funcționarea complet diferențiată a Consiliului guvernatorilor în ceea ce privește atribuțiile monetare și, respectiv, de supraveghere.
O astfel de diferențiere cuprinde reuniuni și ordini de zi strict separate.
(5)
Pentru a asigura separarea atribuțiilor de politică monetară de cele de supraveghere, BCE instituie un grup de mediere.
Acest grup soluționează diferențele de opinii exprimate de autoritățile competente ale statelor membre participante vizate cu privire la o anumită obiecție a Consiliului guvernatorilor la adresa unui proiect de decizie a Consiliului de supraveghere.
În componența grupului respectiv intră câte un membru din partea fiecărui stat membru participant, ales de fiecare stat membru dintre membrii Consiliului guvernatorilor și ai Consiliului de supraveghere; grupul ia decizii cu majoritate simplă, fiecare membru având dreptul la câte un vot.
BCE adoptă și publică regulamentul de instituire a unui astfel de grup de mediere și regulamentul său de procedură.
Articolul 26
Consiliul de supraveghere
(1)
Planificarea și executarea atribuțiilor conferite BCE este realizată integral de un organism intern format din președintele și din vicepreședintele acestuia, numiți în conformitate cu alineatul (3), și patru reprezentanți ai BCE, numiți în conformitate cu alineatul (5), precum și din câte un reprezentant al autorității naționale competente din fiecare stat membru participant („Consiliul de supraveghere”).
Toți membrii Consiliului de supraveghere acționează în interesul Uniunii în ansamblul ei.
Dacă autoritatea competentă nu este o bancă centrală, membrul Consiliului de supraveghere menționat în prezentul alineat poate decide să aducă un reprezentant al băncii centrale din statul membru.
În sensul procedurii de vot prevăzute la alineatul (6), reprezentanții autorităților dintr-un anumit stat membru sunt considerați împreună ca fiind un singur membru.
(2)
În conformitate cu prezentul regulament, numirile în cadrul Consiliului de supraveghere respectă principiile echilibrului între genuri, experienței și calificării.
(3)
După audierea Consiliului de supraveghere, BCE prezintă Parlamentului European, spre aprobare, o propunere de numire a președintelui și a vicepreședintelui.
În urma aprobării acestei propuneri, Consiliul adoptă o decizie de punere în aplicare pentru numirea președintelui și a vicepreședintelui Consiliului de supraveghere.
Președintele este ales pe baza unei proceduri deschise de selecție, asupra căreia Parlamentul European și Consiliul sunt permanent informate în mod corespunzător, din rândul persoanelor fizice cu reputație și experiență recunoscute în domeniul financiar-bancar și care nu sunt membri ai Consiliului guvernatorilor.
Vicepreședintele Consiliului de supraveghere este ales din rândul membrilor Comitetului executiv al BCE.
Consiliul acționează cu majoritate calificată, fără să ia în considerare votul membrilor Consiliului care nu sunt state membre participante.
După ce este numit, președintele este un angajat cu normă întreagă și nu poate deține alte funcții în cadrul autorităților naționale competente.
Mandatul este de cinci ani și nu poate fi reînnoit.
(4)
În cazul în care președintele Consiliului de supraveghere nu mai îndeplinește condițiile necesare în scopul exercitării atribuțiilor sale sau comite o abatere gravă, Consiliul poate, ca urmare a unei propuneri din partea BCE, care a fost aprobată de către Parlamentul European, să adopte o decizie de punere în aplicare pentru demiterea președintelui din funcție.
Consiliul acționează cu majoritate calificată, fără să ia în considerare votul membrilor Consiliului care nu sunt state membre participante.
În urma retragerii obligatorii a vicepreședintelui Consiliului de supraveghere din rândul membrilor Comitetului executiv, pronunțată în conformitate cu statutul SEBC și al BCE, Consiliul poate, ca urmare a unei propuneri din partea BCE, care a fost aprobată de către Parlamentul European, să adopte o decizie de punere în aplicare pentru demiterea vicepreședintelui din funcție.
Consiliul acționează cu majoritate calificată, fără să ia în considerare votul membrilor Consiliului care nu sunt state membre participante.
În acest sens, Parlamentul European sau Consiliul poate informa BCE asupra faptului că, în opinia sa, sunt îndeplinite condițiile pentru demiterea din funcție a președintelui sau a vicepreședintelui Consiliului de supraveghere, informare la care BCE trebuie să răspundă.
(5)
Cei patru reprezentanți ai BCE numiți de către Consiliul guvernatorilor nu pot să îndeplinească atribuții legate în mod direct de funcția monetară a BCE.
Toți reprezentanții BCE au drepturi de vot.
(6)
Deciziile Consiliului de supraveghere se iau cu majoritate simplă a membrilor săi.
Fiecare membru dispune de un vot.
În caz de egalitate, președintele dispune de un vot decisiv.
(7)
Prin derogare de la alineatul (6) din prezentul articol, Consiliul de supraveghere ia decizii cu privire la adoptarea regulamentelor în temeiul articolului 4 alineatul (3), pe baza unei majorități calificate a membrilor săi, astfel cum este definit la articolul 16 alineatul (4) din TUE și la articolul 3 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, atașat la TUE și la TFUE, pentru membrii care reprezintă autoritățile statelor membre participante.
Fiecare dintre cei patru reprezentanți ai BCE numiți de Consiliul guvernatorilor are dreptul la un vot egal cu valoarea mediană a votului celorlalți membri.
(8)
Fără a aduce atingere articolului 6, Consiliul de supraveghere efectuează lucrări pregătitoare cu privire la atribuțiile de supraveghere conferite BCE și propune spre adoptare Consiliului guvernatorilor BCE proiecte complete de decizii, în temeiul unei proceduri care urmează a fi stabilită de către BCE.
Proiectele de decizii se transmit în același timp autorităților naționale competente ale statelor membre în cauză.
Un proiect de decizie se consideră adoptat, cu excepția cazului în care Consiliul guvernatorilor obiectează într-un termen care urmează să fie stabilit în procedura menționată anterior, dar care nu depășește o perioadă maximă de zece zile lucrătoare.
Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru participant a cărui monedă nu este euro nu este de acord cu un proiect de decizie a Consiliului de supraveghere, se aplică procedura stabilită la articolul 7 alineatul (8).
În situații de urgență, perioada sus-menționată nu depășește 48 de ore.
În cazul în care Consiliul guvernatorilor obiectează cu privire la un proiect de decizie, acesta își expune motivele în scris, menționând în special preocupările în materie de politică monetară.
În cazul în care o decizie este modificată în urma unei obiecții ridicate de Consiliul guvernatorilor, un stat membru participant a cărui monedă nu este euro poate notifica BCE cu privire la dezacordul său justificat față de obiecție, caz în care se aplică procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (7).
(9)
Activitățile Consiliului de supraveghere, inclusiv pregătirea reuniunilor în mod permanent, sunt sprijinite de un secretariat.
(10)
Votând în conformitate cu normele prevăzute la alineatul (6), Consiliul de supraveghere alege dintre membrii săi un comitet director cu o componență mai restrânsă, care sprijină activitățile sale, inclusiv pregătirea reuniunilor.
Comitetul director al Consiliului de supraveghere nu are nicio putere de decizie.
Comitetul director este condus de președintele sau, în situațiile excepționale în care președintele lipsește, de vicepreședintele Consiliului de supraveghere.
Componența comitetului director asigură un echilibru corect și o rotație justă a autorităților naționale competente.
Comitetul director este alcătuit din maximum zece membri, inclusiv președintele, vicepreședintele și un reprezentant suplimentar din partea BCE.
Comitetul director își îndeplinește atribuțiile de pregătire în interesul Uniunii în ansamblu și conlucrează în condiții de transparență deplină cu Consiliul de supraveghere.
(11)
Un reprezentant al Comisiei poate participa ca observator la reuniunile Consiliului de supraveghere, pe bază de invitație.
Observatorii nu au acces la informații confidențiale privind instituțiile individuale.
(12)
Consiliul guvernatorilor adoptă norme interne care stabilesc în detaliu relația sa cu Consiliul de supraveghere.
Consiliul de supraveghere adoptă propriul regulament de procedură, votând în conformitate cu norma prevăzută la alineatul (6).
Ambele seturi de norme se publică.
Regulamentul de procedură al Consiliului de supraveghere asigură tratamentul egal al tuturor statelor membre participante.
Articolul 27
Secretul profesional și schimbul de informații
(1)
Membrii Consiliului de supraveghere, personalul BCE și personalul detașat de statele membre participante care îndeplinesc sarcini de supraveghere fac obiectul cerințelor referitoare la secretul profesional prevăzute la articolul 37 din statutul SEBC și al BCE și în actele relevante de drept al Uniunii, chiar și după încetarea atribuțiilor lor.
BCE se asigură că persoanele fizice care furnizează orice fel de servicii, în mod direct sau indirect, permanent sau ocazional, legate de îndeplinirea sarcinilor de supraveghere, se supun unor cerințe echivalente referitoare la secretul profesional.
(2)
În scopul exercitării atribuțiilor conferite prin prezentul regulament, BCE este autorizată, în limitele și în condițiile prevăzute de dreptul relevant al Uniunii, să facă schimb de informații cu autoritățile și organele naționale și ale Uniunii în cazurile în care dreptul relevant al Uniunii permite autorităților naționale competente să divulge informații entităților respective sau în cazurile în care statele membre pot prevedea astfel de dispoziții cu privire la divulgarea informațiilor în temeiul dreptului relevant al Uniunii.
Articolul 28
Resurse
BCE este responsabilă de alocarea resurselor financiare și umane necesare pentru exercitarea atribuțiilor care îi sunt conferite prin prezentul regulament.
Articolul 29
Buget și conturi anuale
(1)
Cheltuielile suportate de BCE pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi sunt conferite prin prezentul regulament se evidențiază în mod separat în cadrul bugetului BCE.
(2)
Ca parte a raportului menționat la articolul 20, BCE prezintă un raport detaliat cu privire la bugetul alocat pentru exercitarea atribuțiilor sale în materie de supraveghere. Conturile anuale ale BCE întocmite și publicate în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din Statutul SEBC și al BCE includ veniturile și cheltuielile legate de atribuțiile de supraveghere.
(3)
În conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din Statutul SEBC și al BCE, secțiunea dedicată supravegherii din conturile anuale se auditează.
Articolul 30
Taxe de supraveghere
(1)
BCE percepe o taxă anuală de supraveghere instituțiilor de credit cu sediul în statele membre participante și sucursalelor înființate într-un stat membru participant de către instituții de credit cu sediul într-un stat membru neparticipant.
Taxele acoperă cheltuielile suportate de BCE în legătură cu atribuțiile care îi sunt conferite în temeiul articolelor 4-6 din prezentul regulament.
Taxele nu depășesc cheltuielile legate de atribuțiile respective.
(2)
Valoarea taxei percepute unei instituții de credit sau unei sucursale se calculează în conformitate cu modalitățile stabilite și publicate în prealabil de către BCE.
Înainte de stabilirea modalităților respective, BCE desfășoară consultări publice deschise și analizează eventualele costuri și beneficii aferente, publicând rezultatele ambelor analize.
(3)
Taxele se calculează la cel mai înalt nivel de consolidare în statele membre participante și se bazează pe criterii obiective legate de importanța și profilul de risc al instituției de credit vizate, inclusiv de activele sale ponderate în funcție de risc.
Baza de calcul pentru taxa anuală de supraveghere pentru un an calendaristic dat o reprezintă cheltuielile referitoare la supravegherea instituțiilor de credit și a sucursalelor pentru anul respectiv.
BCE poate solicita plăți în avans în ceea ce privește taxa anuală de supraveghere, care se bazează pe o estimare rezonabilă.
BCE comunică cu autoritățile naționale competente înainte de a decide cu privire la cuantumul final al taxei, astfel încât să se asigure că supravegherea rămâne eficientă din punctul de vedere al costurilor și rezonabilă pentru toate instituțiile de credit și pentru toate sucursalele vizate.
BCE comunică instituțiilor de credit și sucursalelor baza de calcul a taxei anuale de supraveghere.
(4)
BCE raportează în conformitate cu articolul 20.
(5)
Prezentul articol nu aduce atingere dreptului autorităților naționale competente de a percepe taxe în conformitate cu dreptul național și, în măsura în care atribuțiile de supraveghere nu au fost conferite BCE, sau în privința costurilor legate de cooperarea cu și sprijinirea BCE și adoptarea de măsuri ca urmare a instrucțiunilor acesteia, în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii și sub rezerva măsurilor stabilite în vederea punerii în aplicare a prezentului regulament, inclusiv a articolelor 6 și 12.
Articolul 31
Personal și schimburi de personal
(1)
BCE, împreună cu toate autoritățile naționale competente, instituie acorduri vizând asigurarea schimbului și detașării corespunzătoare de personal cu și între autoritățile naționale competente.
(2)
BCE poate solicita, după caz, ca echipele de supraveghere ale autorităților naționale competente, care întreprind acțiuni de supraveghere cu privire la o instituție de credit, societate financiară holding sau societate financiară holding mixtă situată într-unul dintre statele membre participante în conformitate cu prezentul regulament, să includă și membri ai personalului autorităților naționale competente ale altor state membre participante.
(3)
BCE stabilește și menține proceduri formale cuprinzătoare, inclusiv proceduri privind etica, precum și perioade adecvate pentru evaluarea prealabilă și prevenirea conflictelor de interese care pot decurge din angajarea ulterioară, în următorii doi ani, a membrilor Consiliului de supraveghere și a membrilor personalului BCE cu atribuții în activități de supraveghere, și asigură publicarea corespunzătoare a informațiilor în conformitate cu normele aplicabile privind protecția datelor.
Aceste proceduri nu aduc atingere aplicării normelor naționale mai stricte.
În ceea ce privește membrii Consiliului de supraveghere care sunt reprezentanți ai autorităților naționale competente, aceste proceduri se stabilesc și se pun în aplicare în cooperare cu autoritățile naționale competente, fără a se aduce atingere dreptului național aplicabil.
În ceea ce privește membrii personalului BCE implicați în activități de supraveghere, respectivele proceduri stabilesc categoriile de funcții cărora li se aplică o astfel de evaluare, precum și perioadele care sunt proporționale cu atribuțiile respectivilor membri în desfășurarea activităților de supraveghere pe perioada angajării lor în cadrul BCE.
(4)
Procedurile menționate la alineatul (3) prevăd că BCE evaluează dacă există obiecții față de ocuparea de către membrii Consiliului de supraveghere, după expirarea mandatului, a unor posturi remunerate în cadrul instituțiilor din sectorul privat care fac obiectul responsabilităților de supraveghere ale BCE.
Procedurile menționate la alineatul (3) se aplică, de regulă, timp de doi ani de la expirarea mandatului membrilor Consiliului de supraveghere și pot fi modificate, pe baza unei justificări corespunzătoare, în concordanță cu funcțiile deținute pe parcursul mandatului și cu durata acestuia.
(5)
Raportul anual al BCE include, în conformitate cu articolul 20, informații detaliate, inclusiv date statistice privind aplicarea procedurilor prevăzute la alineatele (3) și (4) din prezentul articol.
CAPITOLUL V
Dispoziții generale și finale
Articolul 32
Reexaminare
Până la 31 decembrie 2015 și, ulterior, o dată la trei ani, Comisia publică un raport privind aplicarea prezentului regulament, cu un accent special pe monitorizarea impactului potențial asupra bunei funcționări a pieței interne.
Respectivul raport evaluează, printre altele:
(a)
funcționarea MUS în cadrul SESF și impactul activităților de supraveghere ale BCE asupra intereselor întregii Uniuni și asupra coerenței și integrității pieței interne a serviciilor financiare, inclusiv impactul său posibil asupra structurilor sistemelor bancare naționale din cadrul Uniunii, precum și eficacitatea acordurilor de cooperare și de realizare a schimbului de informații între MUS și autoritățile competente ale statelor membre neparticipante;
(b)
separarea atribuțiilor între BCE și autoritățile naționale competente în cadrul MUS, eficacitatea modalităților practice de organizare adoptate de BCE și impactul MUS asupra funcționării restului colegiilor de supraveghetori;
(c)
eficacitatea prerogativelor de supraveghere și de sancționare ale BCE și oportunitatea conferirii BCE unor prerogative de sancționare suplimentare, inclusiv în ceea ce privește alte persoane decât instituțiile de credit, societățile financiare holding sau societățile financiare holding mixte;
(d)
gradul de adecvare a acordurilor stabilite pentru atribuțiile macroprudențiale, respectiv pentru instrumentele macroprudențiale în temeiul articolului 5 și pentru acordarea și retragerea autorizațiilor în temeiul articolului 14;
(e)
eficacitatea acordurilor în materie de independență și răspundere;
(f)
interacțiunea dintre BCE și ABE;
(g)
gradul de adecvare a structurilor de administrare, inclusiv componența Consiliului de supraveghere, modalitățile de vot în cadrul acestuia și relațiile sale cu Consiliul guvernatorilor, precum și conlucrarea, în cadrul Consiliului de supraveghere, dintre statele membre a căror monedă este euro și celelalte state membre participante la MUS;
(h)
interacțiunea dintre BCE și autoritățile competente din statele membre neparticipante și efectele MUS asupra acestor state membre;
(i)
eficacitatea mecanismului de recurs împotriva deciziilor BCE;
(j)
eficiența MUS din punct de vedere al costurilor;
(k)
posibilul impact al aplicării articolului 7 alineatele (6), (7) și (8) asupra funcționării și integrității MUS;
(l)
eficacitatea separării funcțiilor de supraveghere de funcțiile de politică monetară în cadrul BCE și a separării resurselor financiare alocate atribuțiilor de supraveghere din bugetul BCE, luându-se în considerare orice modificări ale dispozițiilor legale relevante, inclusiv la nivelul dreptului primar;
(m)
efectele fiscale ale deciziilor în materie de supraveghere luate de MUS asupra statelor membre participante și impactul evoluțiilor referitoare la mecanismele de finanțare a rezoluției;
(n)
posibilitățile de continuare a dezvoltării MUS, luând în considerare modificările dispozițiilor relevante, inclusiv la nivel de drept primar, și luând în considerare dacă nu se mai justifică argumentarea dispozițiilor instituționale din prezentul regulament, inclusiv posibilitatea de a se alinia pe deplin drepturile și obligațiile statelor membre a căror monedă este euro cu cele ale altor state membre participante.
Raportul este transmis Parlamentului European și Consiliului.
După caz, Comisia face propuneri însoțitoare.
Articolul 33
Dispoziții tranzitorii
(1)
Cadrul menționat la articolul 6 alineatul (7) se publică de către BCE până la 4 mai 2014.
(2)
BCE își asumă atribuțiile care îi sunt conferite prin prezentul regulament la 4 noiembrie 2014, sub rezerva dispozițiilor și măsurilor de punere în aplicare prevăzute la prezentul alineat.
După 3 noiembrie 2013, BCE publică, prin intermediul unor regulamente și decizii, modalitățile operaționale detaliate privind punerea în aplicare a atribuțiilor care îi sunt conferite prin prezentul regulament.
De la 3 noiembrie 2013, BCE transmite un raport trimestrial Parlamentului European, Consiliului și Comisiei cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare din perspectivă operațională a prezentului regulament.
Dacă, pe baza rapoartelor menționate la al treilea paragraf din prezentul alineat și în urma discutării rapoartelor în cadrul Parlamentului European și al Consiliului, se constată că BCE nu va fi pregătită să își exercite totalitatea atribuțiilor la 4 noiembrie 2014, BCE poate adopta o decizie de stabilire a unei date ulterioare celei menționate la primul paragraf din prezentul alineat pentru a asigura continuitatea pe durata tranziției de la supravegherea națională la MUS și, în funcție de personalul disponibil, instituirea unor proceduri adecvate de raportare și a unor acorduri de cooperare cu autoritățile naționale competente în temeiul articolului 6.
(3)
În pofida alineatului (2) și fără a aduce atingere exercitării prerogativelor de investigare care îi sunt conferite în temeiul prezentului regulament, începând cu 3 noiembrie 2013, BCE poate începe îndeplinirea atribuțiilor care îi sunt conferite prin prezentul regulament, altele decât cele de adoptare a deciziilor de supraveghere, în legătură cu orice instituție de credit, societate financiară holding sau societate financiară holding mixtă și ca urmare a unei decizii adresate entităților în cauză și autorităților naționale competente.
În pofida alineatului (2), dacă MES solicită în unanimitate ca BCE să preia supravegherea directă a unei instituții de credit, a unei societăți financiare holding sau a unei societăți financiare holding mixte ca o condiție preliminară a recapitalizării sale directe, BCE poate începe imediat îndeplinirea atribuțiilor care îi sunt conferite prin prezentul regulament în privința instituției de credit, a societății financiare holding sau a societății financiare holding mixte respective și ca urmare a unei decizii adresate entităților în cauză și autorităților naționale competente.
(4)
De la 3 noiembrie 2013, în vederea asumării atribuțiilor care îi revin, BCE poate solicita autorităților competente și persoanelor menționate la articolul 10 alineatul (1) să furnizeze toate informațiile relevante pentru ca BCE să poată efectua o evaluare completă, inclusiv din perspectiva bilanțului, a instituțiilor de credit din statul membru participant.
Evaluarea BCE vizează cel puțin instituțiile de credit care nu intră sub incidența articolului 6 alineatul (4).
Instituția de credit și autoritatea competentă furnizează informațiile solicitate.
(5)
Instituțiile de credit autorizate de statele membre participante la 3 noiembrie 2013 sau, după caz, la datele menționate la alineatele (2) și (3) din prezentul articol sunt considerate autorizate în conformitate cu articolul 14 și pot continua să își desfășoare activitatea.
Autoritățile naționale competente comunică BCE, înainte de data aplicării prezentului regulament sau, după caz, înainte de datele menționate la alineatele (2) și (3) din prezentul articol, identitatea acestor instituții de credit, împreună cu un raport care indică istoricul activității de supraveghere și profilul de risc al instituțiilor în cauză, precum și orice alte informații solicitate de către BCE.
Informațiile sunt prezentate în formatul solicitat de BCE.
(6)
În pofida articolului 26 alineatul (7), până la 31 decembrie 2015, votarea cu majoritate calificată și votarea cu majoritate simplă se aplică împreună pentru adoptarea regulamentelor menționate la articolul 4 alineatul (3).
Articolul 34
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în cea de a cincea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Luxemburg, 15 octombrie 2013.
Pentru Consiliu
Președintele
R.
ŠADŽIUS
(1)
JO L 331, 15.12.2010, p. 12.
(2)
JO L 331, 15.12.2010, p. 48.
(3)
JO L 331, 15.12.2010, p. 84.
(4)
JO C 40, 7.2.2001, p. 453.
(5)
JO C 25 E, 29.1.2004, p. 394.
(6)
JO L 318, 27.11.1998, p. 4.
(7)
JO 17, 6.10.1958, p. 385.
(8)
JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
(9)
JO L 8, 12.1.2001, p. 1.
(10)
JO L 136, 31.5.1999, p. 1.
(11)
Decizia BCE/2004/11 a Băncii Centrale Europene din 3 iunie 2004 privind modalitățile și condițiile aplicabile investigațiilor efectuate de Oficiul European Antifraudă în cadrul Băncii Centrale Europene, în materie de prevenire a fraudei, corupției și a altor activități ilegale care afectează interesele financiare ale Comunităților Europene și de modificare a condițiilor de angajare a personalului Băncii Centrale Europene (JO L 230, 30.6.2004, p. 56).
(12)
JO L 176, 27.6.2013, p. 338.
(13)
JO L 176, 27.6.2013, p. 1.
(14)
JO L 35, 11.2.2003, p. 1.